Proverbele 23, 25
Fericit este fiul care nu-l face de ruşine pe tatăl său oriunde ar merge.
Fericit vei fi tu, credinciosule, dacă în orice societate ajungi nu te ruşinezi de Dumnezeu, ci mărturiseşti Cuvântul Lui cu îndrăzneală la toţi cei pe care ai ocazia să-i vezi acolo. Căci poate nu-i vei mai întâlni decât în clipa Judecăţii din urmă, când vom fi confruntaţi din nou faţă în faţă înaintea lui Hristos. Şi vom răspunde şi pentru adevărul pe care trebuia să-l înfăţişăm lor atunci în chip vrednic – dar l-am înjosit,
şi pentru sufletele lor pe care prin mărturisirea noastră trebuia să le apropiem de mântuire – dar le-am îndepărtat de ea.
Dragul meu, ia seama, când ajungi în vreo casă ori la vreo masă, ce ţi se pune înainte. Ce ţi se dă să auzi şi să vezi. Ce ţi se pune să mănânci, adică să înghiţi. Ce ţi se pune să spui. Ce ţi se impune să scrii. Ce ţi se porunceşte să faci. Ce ţi se cere să dai. Ce ţi se pretinde să recunoşti. Ce ţi se cere să vinzi. Ce ţi se înlesneşte să obţii.
Ia bine seama! Ai un prilej unic. Mergi acolo cu Hristos.
Ascultă ce-ţi spune Hristos să spui. Teme-te numai de El.
Înfăţişează-L pe El. Apără-te cu El. Bizuie-te pe El.
Ca să ieşi de la masa mai-marelui cu cugetul despovărat. Nu încărcat de o osândă veşnică.
O, Marele nostru Dumnezeu Puternic,
pe Tine, Care-l iubeşti pe orice om şi-i rânduieşti oricărui om un prilej în viaţă să audă Cuvântul Tău, iar pentru aceasta îngădui celor care poartă acest cuvânt să ajungă să-l aducă oriunde ai hotărât Tu,
Te rugăm, dăruieşte robilor Tăi putere să vorbească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala, înţelepciunea, cumpătarea, respectul şi limpezimea. Pentru ca mărturia Ta să fie strălucită, cei ce aud să ajungă mântuiţi, iar credinciosul Tău să se întoarcă totdeauna din casele acelea curat şi biruitor.
Amin.
