A Fiului risipitor
Rătăcit-am multă vreme,
Doamne Domnul meu Iisus,
doar printre străini departe,
poftele mereu m-au dus.
Am căutat plăceri şi prieteni;
ei, când m-au văzut bogat,
mulţi veniră lângă mine,
dragoste mi-au arătat.
Cu ei risipit-am, Tată,
tot ce Tu mi-ai dăruit,
dar apoi mă părăsiră
când sărac am devenit.
Risipit-am tinereţea
şi al sănătăţii dar,
iar la urmă, dându-mi seama,
m-am căit şi-am plâns amar.
Tată, poţi să-mi dai iertare
pentru mersul meu nebun?
Nu ca fiu să-mi faci primire,
ci ca rob să-Ţi fiu de-acum.
Dragostea şi jertfa-Ţi sfântă
voi cinsti de-acuma eu,
n-am să-Ţi ies din ascultare,
Ţi-oi sluji cu drag mereu.
VIOREL BAR din “Cântări la Evangheliile duminicilor de peste an”
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
