Slavă veşnică Marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos, Care, prin Sângele Crucii Sale, ne-a răscumpărat o dată pentru totdeauna din robia şi din slujba diavolului şi de sub puterea minciunii lui, ca să slujim adevărului sfânt şi să umblăm în lumina şi-n adevărul lui Hristos, şi nu în întuneric. Să umblăm în sinceritate, iar nu în prefăcătorie. Să umblăm în limpezime, iar nu în ascunzişuri, ca să fim fii ai unităţii, iar nu ai dezbinării.
Astfel duhul înfierii, duhul luminii, duhul curăţiei lui Hristos, Viul şi credinciosul nostru Mântuitor, ne-a învăţat încă de la naşterea noastră din părinţii noştri duhovniceşti să iubim lumina şi să umblăm în adevăr. Să iubim smerenia şi să umblăm în evlavie. Să ne temem de Dumnezeu şi să ne ferim de păcat. Să avem un sfânt respect faţă de cuvântul deschis şi faţă de vorba cinstită. Astfel, „da” al nostru să fie o dată şi pentru totdeauna „da”, iar „nu” al nostru să fie pe totdeauna „nu”, în faţa oricui şi oricând. Aceasta, potrivit cu voia lui Dumnezeu şi cu legământul cutremurător pe care L-am pus cu El prin Iisus Hristos, Domnul nostru, şi prin Sângele Crucii Sale, în învăţătura şi-n credinţa pe care ne-a dat-o El de la început şi până la sfârşit, ca să ne mântuim prin ea noi şi toţi urmaşii noştri, până la venirea Lui spre judecată şi răsplătire pentru toţi care au făcut răul sau binele cât trăiau în trup.
Iubiţii noştri fraţi, a fost pentru noi pricina unei mari dureri când ne-aţi spus că mai sunt încă unii dintre cei de pe-acolo care nu doresc să se mai desprindă din cursa diavolului în care s-au lăsat prinşi de-atâţia ani ca să facă tot slujba dezbinărilor şi a tulburărilor şi acum. Ei continuă să se numească tot „fraţi” cu noi, dar, prin toată umblarea lor şi prin toată lucrarea lor, nu fac altceva decât să tulbure şi să dezbine învăţătura şi credinţa frăţietăţii noastre. Nu umblă să zidească sufletele fraţilor pe temelia şi unitatea dragostei, a supunerii frăţeşti, a smereniei şi-a ascultării în Domnul, ci, cu răstălmăciri îndrăzneţe şi cu apucături prefăcute, nu fac altceva, decât să lărgească spărturile şi să dărâme temeliile celor lesne crezători, dovedindu-se astfel nişte lucrători răi, nişte stricători şi vrăjmaşi ai Lucrării lui Dumnezeu pentru care s-au adus atâtea jertfe şi lacrimi sfinte şi grele. Şi cu toate că de-atâta vreme şi de-atâtea ori, în atâtea feluri, au fost rugaţi, îndemnaţi, chemaţi, mustraţi şi sfătuiţi de fraţi şi de adunări să-nceteze odată acest păcat, să-şi scoată din inimă astfel de duhuri şi de încredinţări rele şi străine, dezbinătoare şi potrivnice, ei nu numai că n-au ascultat de îndemnurile Cuvântul Sfânt, care le porunceşte hotărât ascultarea de fraţi, dar au dispreţuit cu îndărătnicie şi continuă să dispreţuiască încă toate îndemnurile şi toate înştiinţările frăţeşti care le-au fost date.
Din numărul acestora sunt Moldoveanu, Condruz, Iordache şi alţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor vinovate, dacă vor continua aşa până la sfârşit. Vinovate înaintea lui Dumnezeu şi a fraţilor şi ale căror roade vor fi urmate de o veşnică osândă, după cum o şi merită, fiindcă sunt nişte stricători ai lucrării adevărului şi dragostei lui Hristos, căci ei vin în numele Hristosului adevărat, în numele dragostei frăţeşti, dar au duhul hristosului mincinos şi dezbinător. Se dau drept fraţi, dar lucrează cu vrăjmăşie faţă de frăţietate. Zic că sunt dintre ai noştri, dintre noi, dar au şi duhul, şi învăţătura străină de fraţi, străină de Lucrarea în care s-au născut şi în care sunt.
spicuiri dintr-o scrisoare a fratelui Traian Dorz adresată fraţilor din zona Comăneşti – aprilie 1978
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010, vol. 3
