Iată-ne că abia am sfârşit un an greu încercat, intrând într-un alt an în care numai Domnul ştie cum va fi şi prin ce va trebui să trecem fiecare. Dar greutăţile şi suferinţa trebuie să fie biruite. Întotdeauna este ceva dincolo de ele. Întotdeauna, când încercările vin asupra noastră, ele ne sunt trimise cu un rost: să curăţească, să lămurească, să despartă tot ce este întinat de ce este curat. Învăţături luăm din toate prin câte trecem.
Citind în cartea Părintelui Iosif, Ce este Oastea Domnului, despre santinela credincioasă, inima mi s-a îmbărbătat, dar m-am şi cutremurat. Spune Părintele Iosif: „Era iarnă cu viscol şi ger. Mulţi alţi soldaţi îşi părăsiră postul şi fugiră, dar soldatul cel credincios rămase la postul său, punându-şi în cumpănă jertfa vieţii. El îngheaţă la postul său cu suliţa în mână, rezemat de un arbore. Când veni regele şi-l văzu, îşi luă coroana de pe cap şi o aşeză câteva clipe pe fruntea mortului, zicând: «Slujitori credincioşi, ca soldatul acesta, sunt slava şi puterea coroanei mele»” (pg. 168).
Noi am fost chemaţi şi ne-am înrolat voluntar în această Oaste cerească. Apoi ni s-a dat, după ce am depus jurământul, un loc de strajă. Fiecare post de străjer este deosebit de important pentru păzirea hotarelor Împărăţiei. Străjerul nu este înarmatt cu multe arme, ci are trompetă, scut şi o sabie de apărare, ca, atunci când simte primejdia, să sune din trompetă şi, la nevoie, să se apere.
„Să rămânem şi noi la postul ce ni s-a încredinţat”, spune Părintele Iosif, indiferent de viscolul, ispitele sau prigoanele care se vor ridica. Soldatul a murit îngheţat şi singur rezemat de arbore cu suliţa în mână, pentru că confraţii săi au plecat din post, scăpându-şi viaţa. Doar el a primit coroana şi lauda regelui.
Scump frate, alegerea îţi/ne aparţine: să mori îngheţat de frig în postul de santinelă sau să pleci în locurile calde ale ispitelor şi plăcerilor lumeşti, părăsind Lucrarea şi Frăţietatea doar scăpându-ţi viaţa aceasta trecătoare în paguba celei veşnice. Domnul, Împăratul, ne-a dat libertatea deplină de a alege. Să alegem bine!
Slăvit să fie Domnul!
Costel HÎNCU
