Mărturii Meditaţii

ȘI IATĂ, STEAUA A VENIT ȘI A STAT. UNDE…?

Părintele
Constantin ONU
 
În ghidul de iconografie bizantină, urmând îndeaproape relatările evangheliilor canonice ale sfinților Apostoli Matei și Luca, Nașterea Mîntuitorului Hristos este reprezentată și printr-o rază mare de lumină dumnezeiască, ce coboară din bolta cerului, până ce ajunge pe capul Pruncului Hristos. Pe la mijlocul ei, raza formează o cruce.
 
Creștinismul este religia sărbătorii. Oriunde nu se pregătește Nașterea lui Hristos Dumnezeu, după duhul și rânduiala pe care El ni le-a lăsat, nu este sărbătoare plinită și primită. Astăzi, pericolul pierderii identității creștine trebuie să aibă prioritate, o prioritate în ascultare de Dumnezeu și nu de oameni. Fără un mare eroism, sărbătoarea nu poate fi sărbătoare, devinind încă o dată ceva de rutină, protocolar: „Domnule,/Frate, am serbat și anul acesta: am tăiat porcul, am cumpărat brad și l-am împodobit, am invitat nașii și prietenii să ne bucurăm după obiceiul străbun”. Nu în felul acesta Îl vom aduce pe Dumnezeul cel Născut, care trebuie să fie în centrul sărbătorii noastre, ci la îndemâna tuturor ne este a ne aduna în jurul universului Cuvântului Său în cadrul Sfintei Liturghii, unde, la marea chemare către primirea Sfintei Împărtășanii, noi să mâncăm în modul cel mai concret pe Dumnezeu aflat în Sfintele Taine.
 

Lasă un răspuns