Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home ŞI SĂ TE ÎNTORCI PE ALT DRUM

ŞI SĂ TE ÎNTORCI PE ALT DRUM

ŞI SĂ TE ÎNTORCI PE ALT DRUM

Vorbirea fratelui Martin Bugărin
la adunarea de la Beiuş – Anul Nou 1982

„Şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce” (I Împ 13, 9).

 

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Cuvântul acesta este o poruncă pe care Domnul Dumnezeu a dat-o unui „om al lui Dumnezeu” din vechime. Printre celelalte porunci cu privire la vestirea ce trebuia să o facă împăratului Ieroboam şi altarului din Betel, Domnul îi dă şi nişte porunci cu ceea ce trebuie să facă el, omul lui Dumnezeu, în ţara aceea, în locul acela unde se ardea tămâia viţeilor de aur. Şi îi spune aşa: „Să nu mănânci pâine, nici să bei apă… Şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce”.

Să nu se întoarcă pe drumul pe care se duce… Adică trebuia să vină pe un drum, iar la înapoiere să se întoarcă pe un alt drum.

Oare de ce trebuia schimbat drumul? După ce omul lui Dumnezeu şi-a terminat, şi-a împlinit solia, după ce şi-a sfârşit lucrarea, îi rămâne în faţă ultima pruncă: „Şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce”.

 

Când ne-am căsătorit şi mergeam la cununie la biserică, am mers pe un drum şi ne-am întors pe altul; şi ni s-a spus că trebuie să „despărţim drumurile”. Nu am înţeles atunci prea bine de ce trebuia aşa. Mai târziu însă am înţeles… Şi înţelegem şi mai bine cu toţii în clipele acestea pline de fiori şi de cutremur sufletesc ale trecerii dintr-un an în altul. La cununie am mers doi oameni, două firi, două inimi, două suflete… Am mers pe un drum doi.

A trebuit să schimbăm drumul, să ne întoarcem pe alt drum, pentru că cei doi care au mers pe vechiul drum s-au topit, au pierit în Taina Cununiei şi s-a născut unul singur, unul nou din cei doi.

Am venit în seara aceasta în acest loc, am venit pe un drum. Am venit cu o haină veche, cu o fire veche, cu o inimă veche… Aici ne aşteaptă Fiul lui Dumnezeu ca să ne contopim, ca să ne topim în El… Să nu mai plecăm singuri, ci aşa ca de la cununia de la biserică: să plecăm omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu.

După ce ne-am sfârşit şi lucrarea, şi solia anului ce a trecut, după ce ne-am împlinit lucrarea de mântuire a sufletelor noastre, a caselor noastre, a semenilor noştri… deşi numai Bunul Dumnezeu ştie în ce fel ne-am împlinit lucrul la sfârşitul acestui an – iată că acum răsună pentru toţi aceeaşi poruncă: „…şi nici să nu te întorci pe drumul pe care ai venit”.

Am venit din vechiul an pe calea blândeţii, a omeniei, a dragostei de Dumnezeu şi de fraţi? În noul an ni se cere mai blânzi, mai smeriţi, mai plini de dragoste să fim.

Am venit pe calea vechiului an cu multe rele? În noul an ni se cere să nu mai intrăm aşa.

Răsună aceeaşi poruncă a lui Dumnezeu şi peste cei ce şi-au sfârşit frumos lucrarea în anul ce-a trecut, ca în anul viitor să lucreze mai frumos, mai plini de Duhul lui Dumnezeu.

Dar răsună aceeaşi poruncă sfântă şi pentru noi, cei care nu ne-am sfârşit frumos lucrarea, şi pentru noi, cei care intrăm în noul an cu multe datorii vechi.

 

Seara aceasta e o seară mare pentru că fiecare dintre noi am venit pe un drum, pe calea anului vechi 1981, şi stăm să păşim în noul an 1982. Înainte de a face pasul acesta, înainte de a păşi în noul an, fraţii mei şi surorile mele, opriţi-vă! Ne strigă la fiecare Cuvântul lui Dumnezeu: „…şi nici să nu te întorci pe drumul pe care ai venit”.

Am venit pe drumul mâniei?

Am venit pe drumul minciunii?

Am venit pe drumul neascultării de fraţi?

Am venit noi pe drumul şi cu Dumnezeu, şi cu păcatele?

„Şi nici să nu te întorci pe drumul pe care-ai venit”!

Fiecare dintre noi să ne cercetăm cu grijă mare, pentru ca să nu mai continuăm a umbla oricum, pentru a nu intra şi în anul acesta tot oameni vechi, oameni în care să locuiască păcatul şi nu Dumnezeu.

Să ne cercetăm, iubiţii mei, căci o dată pe an, o dată la 365 de zile, avem ocazia aceasta de a păşi în noul an oameni noi, oameni cununaţi cu Hristos. Ştiţi ce este aceasta? O, de ne-ar ajuta şi nouă Domnul să gustăm din starea aceasta! Atunci tot anul ce vine ne-am aminti cum ne-am suit la locul acesta, la adunarea aceasta, pe treptele vechiului an şi cum am intrat în noul an, dar nu am mai ajuns noi să intrăm, nu am mai ajuns noi să păşim, căci a intrat Dumnezeu, Mântuitorul nostru scump prin noi. Cei doi, la Cununia Cerului, noi şi Dumnezeu, ne-am topit şi a rămas doar Dumnezeu şi noi… Ce minunat este să începi aşa un An Nou!

 

Amintiţi-vă de cei zece leproşi care au venit la Mântuitorul. Dumnezeu Şi‑a făcut lucrarea cu toţi cei zece, pe toţi i-a vindecat trupeşte. Pe când le poruncea să meargă să se arate preoţilor, privirea Mântuitorului le-a mai spus: „Şi nici să nu vă mai întoarceţi pe drumul pe care aţi venit”.

Acest lucru de mare importanţă, nouă dintre ei nici nu l-au băgat de seamă. S-au întors ei pe alt drum, adică vindecaţi trupeşte, dar, vai, numai trupeşte, pentru că ei suflet nu aveau ca să şi-l mântuiască.

Cel de-al zecelea însă a citit ceva, a simţit ceva în privirea Mântuitorului. Şi, pentru că a citit, şi, pentru că a simţit, chemarea lui Dumnezeu a ajuns la inima lui şi i-a şoptit: „Tu să nu te mai întorci pe drumul pe care-ai venit”. Şi cel de-al zecelea s-a întors şi I-a mulţumit Domnului Iisus. Pentru că el a schimbat drumul, nu a făcut ca cei nouă – drumul de la Dumnezeu la lume. El, cel de-al zecelea, a făcut drumul de la lume la Dumnezeu. Pentru că s-a întors pe alt drum, a primit mântuirea.

Numai cine îşi schimbă drumul cel rău, cel greşit, cel vechi, cel neascultător, cel trufaş… numai cine se întoarce pe alt drum – spre Dumnezeu… numai aceia află mântuirea lui Dumnezeu, mântuirea pe care Mântuitorul nostru Scump o dă cu mână largă.

Dar cui nu-şi schimbă drumul, cui nu-şi schimbă viaţa, cui nu-şi schimbă inima… cui nu se întoarce pe alt drum la Dumnezeu, ce mântuire să-i dea Domnul?

 

„Şi să nu te întorci pe drumul pe care ai venit”!

Ce frumos răsuna cuvântul acesta şi pentru Saul, acela care era prigonitorul fraţilor, al creştinilor! Dar Saul nu voia să asculte de acest cuvânt; el asculta doar de cuvântul care-l împingea să facă rău. Orbia îl împingea. Mulţi creştini au fost chinuiţi de Saul. Până ce a venit lumina aceea şi peste el. Lumina aceea de care s-a vorbit aşa de mult, lumina de pe câmpiile Betleemului… Lumina de pe câmpiile ţării noastre… O, lumina aceea a luminat aşa de frumos! Lumina aceea a venit şi la inima, şi la sufletul lui Saul. Lumina aceea care a ars, a orbit ochii ce vedeau greşit ai lui Saul: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”.

Abia atunci a înţeles Saul ce însemna pentru el „şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce”. Abia atunci când alţii îl duceau de mâini, pentru că era orb, nu vedea cu ochii lui. Abia atunci a înţeles că venea pe un drum greşit, că trebuia să schimbe drumul.

O, Milă a lui Dumnezeu, cum să-ţi mulţumim şi noi că de atâtea ori faci şi cu noi la fel ca şi cu Saul! Chiar fără voia noastră, chiar şi împotriva voii noastre, prin orbirea ochilor rătăciţi, Tu, Doamne Iisuse, ne deschizi iar ochii, la noua Ta viaţă.

Saul a fost cununat cu Domnul Iisus atunci când i s-a arătat lumina cea strălucitoare. Saul a păşit pe alt drum, dezbrăcat, golit, orbit – dar plin de Dumnezeu.

Fraţii mei scumpi, să ne rugăm şi noi de Domnul Iisus ca să nu ne lase să păşim în noul an cu ochii cei vechi, cu inima cea veche, cu faptele cele vechi, cu viaţa cea veche.

Fraţii mei dragi, să nu îndrăznim să păşim în noul an tot oamenii cei vechi înlăuntrul nostru. Iar dacă totuşi mai îndrăznim unii, să-L rugăm pe Domnul să ne oprească El din drumul spre pierzare şi spre moarte…

Chiar dacă fraţii ne vor duce de mâini – dacă lumina lui Dumnezeu ne-a orbit cu totul, căci nimic bun nu mai locuia în noi – chiar dacă multe săptămâni vom zăcea… să ne punem toată nădejdea mântuirii noastre în Dumnezeu, Care lucrează prin omul cel nou, prin omul cununat cu Fiul Său Scump. Să ne punem nădejdea doar în Acel Dumnezeu care lucrează prin acele suflete ce şi-au schimbat drumul greşit, ce şi-au înnoit ochii, inimile, vieţile şi hainele lor.

 

Odată au ajuns în faţa lui Dumnezeu doi oameni. Unul era slab, cu hainele zdrenţe, desculţ, că părea un cerşetor. Celălalt, sănătos, voinic şi frumos îmbrăcat, că străluceau hainele de pe el, inelele şi pietrele scumpe. Când Dumnezeu le-a spus să îşi arunce hainele lor de pe pământ, pentru a primi hainele cele albite, unul într-o clipă îşi aruncă în foc zdrenţele, dar celălalt le strângea la piept, căci nu le putea arunca, fiindcă erau de preţ.

Domnul, căutând în Cartea Vieţii, găseşte în dreptul numelui săracului o haină aşa de frumoasă şi de strălucitoare, pe care El, Mielul lui Dumnezeu, i-o întinde îmbrăţişându-l:

– Vino, binecuvântatul Tatălui Meu, căci tu ţi-ai oprit pentru tine numai zdrenţele şi sărăcia, iar pe celelalte Mie Mi le-ai dat şi săracilor Mei!…

Dar când Domnul privi în Cartea Vieţii în dreptul numelui celui bogat, nu găsi nici o haină strălucitoare, nu găsi o haină îmbrăcată în soare…

– Dragul Meu, tu nu ai nici o haină… Tu nu ai nimic în Împărăţia lui Dumnezeu… Tu nu ţi-ai adunat nimic pentru ceruri… Tu nu Mi-ai dat nimic nici Mie, nici săracilor, cât ai fost pe pământ…

Săracul umbla în zdrenţe pe pământ ca să-şi facă o haină pentru sufletul său în ceruri. El şi-a făcut haina de pe pământ.

Bogatul umbla în aur pe pământ şi, de griji şi lăcomii, a uitat de ceruri. Pentru cer nu şi-a făcut nimic.

 

Iubiţii mei fraţi şi surori, priviţi două căi, două vieţi la apusul lor, la sfârşitul lor. Unul se gândea şi avea pe inimă o singură grijă: cerul şi Împărăţia lui Dumnezeu; celălalt, şi el, avea o grijă: să-i meargă bine pe pământ şi să aibă de toate.

Ei, ajunşi în faţa lui Dumnezeu, nu mai putea alege, căci faptele îi urmau. Viaţa lor era pecetluită. Unul cerul, altul iadul.

Noi acum mai putem să alegem, cât încă nu a venit cumpăna lui Dumnezeu să se vadă de vom fi găsiţi uşori sau grei. Acum mai putem alege binele, pe Domnul.

„Şi nici să nu te întorci pe drumul pe care ai venit”.

Să ne ajute Domnul pe toţi!

Slăvit să fie Domnul!

preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 2

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!