Şi vântul şopteşte – şi norii zâmbesc,
şi zarea luceşte – şi razele cresc,
şi frunzele cântă – şi zorii doresc,
şi noaptea suspină:
– Iisus, Te iubesc!
Dar vântul înceată – şi noaptea s-a stins,
şi zarea surâde – şi raza s-a-ncins,
şi frunza suspină – şi totu-i învins
de taina iubirii
– Iisus necuprins!
Şi iarăşi grădina se uscă de jar,
şi inima arde de singură iar,
şi umbra-mi rămâne lipită de zid,
şi uşa tot singur,
– Iisus, o deschid!
Coboară-mi lumină din zorii târzii,
deschide-ţi spre mine cărări aurii
şi-mi umple cuprinsul cu dragi simfonii;
e ceasul, e clipa,
– Iisus, ca să vii!
Cununile slăvite / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
