II Timotei 3, 10-15
Legătura dintre Apostolul Pavel şi tânărul Timotei era una foarte apropiată, ca a unui părinte cu fiul său căruia îi poartă de grijă şi îl sfătuieşte. Sfaturile pe care apostolul i le dă se potrivesc creştinilor de astăzi şi întregului popor român dreptcredincios, care, asemenea lui Timotei, a primit credinţa de la naştere prin părinţii şi strămoşii săi.
Poporul român, încă de la începuturile istoriei lui, a primit învăţătura cea dreaptă pe care a păstrăt-o curată şi a transmis-o din generaţie în generaţie cum i-a fost trimisă şi lui Timotei, prin bunica şi mama sa. Neamul nostru – „de mic copil” (II Tim 3, 15), adică de la naşterea sa – a primit învăţătura cea dreaptă a Sfintelor Scripturi, rămânând mereu aţintit cu ochii spre Părinţii duhovniceşti pe care i-a avut. A trecut mereu prin suferinţe şi prigoniri, dar nu a deznădăjduit, conştient fiind că „toţi care voiesc să traiască cucernic în Iisus Hristos vor fi prigoniţi” (II Tim 3, 12), dar din toate îi va izbăvi Hristos.
În toată istoria lui, poporul nostru a trebuit să dea jertfe şi martiri dintre cei mai buni fii ai săi, dar nu a renunţat la credinţa pe care a primit-o de la început: n-a devenit nici păgân, nici ateu şi nici eretic. S-au dus lupte mari asupra lui din exterior, dar şi din interior, pentru a-l nimici şi rupe de Adevăr, însă poporul dreptcredincios a rămas statornic şi smerit, fără să se abată nici la stânga, nici la dreapta. De aceea, de fiecare dată, după orice furtună, Dumnezeu a trimis iarăşi soarele binecuvântării Sale.
Astăzi, din nou s-a dezlănţuit furia celui rău asupra poporului nostru, dar şi asupra tuturor creştinilor din întreaga lume. Sfântul Apostol Pavel avertizează, la începutul capitolului 3, din a doua Epistolă către Timotei, că în vremurile din urmă oamenii vor fi răi şi iubitori de tot ce este lumesc şi păcătos, că se vor prezenta creştini, dar nu vor avea nimic în comun cu viaţa duhovnicească: „Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei” (II Tim 3, 5).
După 30 de ani de părută libertate pentru Biserică, când credeam că nimic rău nu se mai poate întâmpla, creştinii se pomenesc din nou bombardaţi cu aceleaşi batjocuri şi ură ca întotdeauna. Trebuie să se împlinească cuvântul Mântuitorului cu fiecare generaţie: „Veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu” (Mt 10, 22), doar că noi, astăzi, am cam uitat acest cuvânt. Uităm prea repede că trebuie să se împlinească cuvântul lui Dumnezeu.
Să nu uităm că am rezistat în istorie tocmai datorită statorniciei în credinţa şi învăţătura Apostolilor şi a Sfinţilor Înaintaşi. Am privit mereu la sfinţi şi înaintaşi ca la nişte modele, rămânând în comuniune neîntreruptă cu ei.
Fratele Traian Dorz spunea următoarele: „Ca să poţi vedea bine înainte, mai întâi trebuie să priveşti bine înapoi”. E absolut necesar să privim în urmă, la istoria şi la înaintaşii noştri, şi să învăţăm de la ei, pentru a putea merge frumos înainte, altfel nu vom avea viitor, iar credinţa şi Neamul nostru vor pieri.
Din păcate, există astăzi un curent care ar vrea să desfiinţeaze şi să calce totul în picioare: istoria, credinţa, cultura şi tradiţiile. Dumnezeu este dat afară din societate cu toată învăţătura Sa, pe care susţinătorii acestui curent o consideră învechită, nemaicorespunzând cerinţelor actuale. După părerea lor, tot ce e vechi, creştinesc, naţional, e demodat, fară valoare şi chiar periculos pentru omul modern. Am trăit anul trecut un atac la adresa Bisericii fără precedent. O luptă pornită împotriva miezului credinţei creştine: Trupul şi Sângele Domnului.
Întotdeauna creştinii au fost urâţi de toţi, alungaţi, prigoniţi şi omorâţi, deşi ei au fost cei mai cuminţi oameni. Au trăit după cele mai frumoase principii şi valori. Au ştiut să ierte, să iubească, să fie milostivi, cinstiţi, toleranţi, să trăiască în curăţie, în pace şi bunăînţelegere cu toţi oamenii. Dacă modul lor de viaţă nu place şi deranjează societatea şi lumea de astăzi şi trebuie înlocuit, întrebarea e: Ce vor pune în loc? Care sunt principiile şi valorile pe care le propun? Cu ce s-ar putea înlocui iubirea, iertarea, pacea, îngăduinţa şi celelalte? Creştinismul este iubire, iar din iubire nu se poate naşte decât tot ce-i mai bun şi mai frumos. O lume care-L dă pe Dumnezeu la o parte e o lume care nu mai ştie de unde vine şi încotro se îndreaptă, e o lume fără rânduială, o lume în care „totul este permis”, o lume care „va merge spre tot mai rău” (II Tim 3, 13) şi care se îndreaptă spre autodistrugere.
Popor român! Ieşirea din această situaţie o găsim în cuvântul Apostolului Pavel de astăzi către Timotei: „Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat” (II Tim 3, 14). Doar întorcându-ne la credinţa părinţilor şi înaintaşilor noştri şi rămânând statornici în învăţătura lor, ne vom înţelepţi spre mântuire, vom putea face o lume mai bună şi vom avea un viitor.
Pr. Paul MARIAN
