DE CÂND ERAM LA ȚARĂ, îmi aduc aminte de un cosaș care purta cu el Psaltirea în vremea coasei și citea în ea de câte ori apuca răgaz. Ceilalți îi ziceau:
– Dar tu ce te încurci cu cartea și cu cititul, acum, în vremea lucrului?
El însă le răspundea foarte cuminte:
– Dar voi de ce vă pierdeți vremea cu ascuțitul și cu bătutul coaselor, acum, în vremea lucrului?
Rugăciunea trebuie să meargă mână în mână cu munca, și munca, la fel, cu rugăciunea. Rugăciunea ajută munca omului. Cel ce crede că-și pierde vremea rugându-se e tocmai în chipul unui cosaș care nu-și ascute și nu-și bate coasa, ca să cruțe vremea.
Vai de sporul ce-l face un asemenea creștin!
*
Pr. Iosif Trifa, din „600 istorioare religioase”, Ediția a V-a, Editura ‹‹Oastea Domnului›› – Sibiu, 2007
