10 – Domnul Iisus ne-a mai spus cã sufletele celor drepți, în Împãrãția Cereascã, vor fi ca îngerii.
Și cã sufletele credincioase vor fi aduse în cer de cãtre îngeri, așa cum a fost dus și sufletul sãracului Lazãr, cel rãbdãtor.
Îngerii Domnului sunt deci prietenii binevoitori ai oamenilor aleși și plãcuți înaintea lui Dumnezeu. Ei care se bucurã mult la întoarcerea unui pãcãtos, se bucurã și mai mult vãzând cã acest om ajunge tare în credințã și bogat în fapte mari pentru Dumnezeu.
11 – Printr-un slujitor credincios, Împãrãția cerurilor câștigã multe suflete și mari biruințe pe pãmânt, iar Numele Iubit al Domnului Iisus este preamãrit și înãlțat.
De aceea îngerii minunați iubesc nespus de mult pe oamenii care fac voia lui Dumnezeu.
Ei privesc cu nespusã grijã la ei.
Și cu mare iubire îi ajutã și-i pãzesc în toate cãile lor, dupã poruncile Domnului (Psalm 91, 11-12).
12 – În ziua când se împlinește ultimul ceas din viața unui credincios, iar sufletul lui trebuie luat din trup și adus de pe pãmânt în cer, îngerii vãzând cã locul lui rãmâne gol și slujba lui nu are cine s-o mai facã – sunt cuprinși de-o mare mâhnire.
Și nici unul n-ar vrea sã se ducã sã-i ia sufletul, ca sã lase lumea fãrã de el.
13 – Cu cât a fost omul ales mai bun și mai harnic în lucrul Domnului, cu atâta îngerii vãd cã lipsa lui va fi mai mare în lume între oameni. Și Îl roagã pe Domnul sã-i mai lungeascã acestuia viața. De aceea poate de multe ori aleșii Domnului sunt izbãviți în chip minunat din multe primejdii de moarte și viaþa lor este lungitã, fiind atât de folositoare încã pe pãmânt.
14 – Dupã sufletele credincioșilor obișnuiți, pare cã vin îngerii Domnului. Dar dupã sufletele aleșilor Sãi neobișnuiți, vine chiar El Însuși, dupã cum a fãgãduit apostolilor când le-a zis:
– Mã voi întoarce Eu și vã voi lua cu Mine…
15 – O, dacã ne-am da și noi cu toții toate strãduințele în așa fel încât sã fim vrednici de a face parte din numãrul robilor și al aleșilor Sãi deosebiți!
Cu toții am putea avea harul acesta, dacã l-am dori și am lupta cu adevãrat pentru el, – cãci Domnul cu bucurie ni-l dorește și Jertfa dragostei Lui este la fel de gata sã-l ajute pe fiecare dintre noi ca sã fie așa.
16 – O, dacã am munci și am lupta și noi sã avem credințã și nãdejde, dragoste și evlavie, rãbdare și blândețe, înțelepciunea și râvna pe care au avut-o acei care L-au urmat mai îndeaproape pe Iisus Domnul nostru, – ajungând la același fel de vorbire și umblare.
Ce scumpã ar fi atunci viața noastrã înaintea îngerilor din cer, ce folositoare fraților noștri și tuturor oamenilor de pe pãmânt și ce plãcutã ar fi ea Domnului și Rãscumpãrãtorului nostru Iisus Hristos!
17 – Atunci, și dupã noi ar veni în ceasul morții Însuși Dulcele nostru Mântuitor – ca sã ne ia pe totdeauna la El, cu sãrutul celei mai fericite îmbrãțișãri.
Și astfel am fi pe totdeauna cu Domnul.
Ce dulce mângîiere ar fi pentru toatã viața noastrã gândul unei astfel de morți slãvite!
18 – De povestirile frumoase cu sfârșit fericit ne bucurãm cu toții dupã cum de cele cu sfârșit dureros ni se întristeazã tuturor inimile.
Din întâmplãrile celor buni, învãțãm cum sã facem și noi ca sã avem un sfârșit frumos și fericit.
Iar din întâmplãrile celor rãi, învãțãm cum sã nu facem. Ca sã nu ajungem și noi tot ca ei.
19 – Din fiecare povestire desprindem cîte o învãțãturã folositoare cãci doar pentru învãțãturile din ele au fost spuse și pãstrate povestirile. Altfel ce rost ar avea sã le povestim, cãci vremea ne trece și așa destul de repede.
20 – Din unele adevãruri trebuie sã învețe copiii.
Din altele trebuie sã învețe pãrinții.
Unele sunt pentru cei mici, altele sunt pentru cei mari.
Fericit este oricine ascultã cu credințã, pãstreazã cu înțelepciune și împlinește cu smerenie voia și Cuvântul lui Dumnezeu trimis lui însuși.
Dumnezeul nostru, învațã-ne voia Ta.
Amin.
Traian Dorz, din “Credinţa Încununată”
