Meditaţii

Surzii vor auzi

Isaia 29, 18

Credinţa cuprinde în ea însăşi realizarea visurilor ei. Şi, cu mult înainte, depăşirea tuturor munţilor viitori. Taina credinţei este că ea se încrede total în Cuvintele lui Hristos. Şi se bizuie fără margini pe Numele Lui. Când nu vezi nimic înainte, drumul este plin de spaime. Aşteptarea este plină de nelinişte şi inima, plină de presimţiri rele. Dar când vezi limpede tot drumul, când ştii sigur tot sfârşitul, când cunoşti mai dinainte, ca şi cum ai fi văzut după, atunci totul e altfel. Atunci aşteptarea este bucuroasă, paşii sunt siguri şi inima e plină de tărie. De aceea sunt fericiţi cei ce cred.

Credinţa priveşte lucrurile cereşte. Ea se aşază dintru început la sfârşitul lor. Ea priveşte din viitor spre prezent şi numeşte lucrurile care nu sunt încă, ca şi cum ar fi. Pentru că ea, crezând în Cuvântul profeţiei, ştie sigur, ştie neîndoios, ştie puternic că întocmai aşa va fi totul.

Iată viitorul care este gata să devine prezent: …Peste puţină vreme… surzii vor auzi cuvintele cărţii şi ochii orbilor… vor vedea. Cei nenorociţi se vor bucura tot mai mult în Domnul şi săracii se vor veseli… Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri şi toţi cei ce pândeau nelegiuirea vor fi nimiciţi… Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta pricepere (Isaia 29, 17-24)… Parcă asculţi Fericirile rostite de Mântuitorul pe Muntele Măslinilor (Matei 5, 3-12). Atât de minunat răsună!

Căci acei cuprinşi în făgăduinţa aceasta au înţeles, prin Lumina lui Dumnezeu, până la ce înalt grad suferinţa lor este străbătută de strălucirea unui negrăit de fericit viitor. Şi, încredinţat de tot acest viitor luminos, omul credinţei Îl binecuvântează pe Dumnezeu fără să se neliniştească de trecătoarele ameninţări de azi. Iată harul fără seamăn de mare al credinţei.

Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Dumnezeu, Care ai descoperit alor Tăi taina credinţei, ca o cheie de aur cu care ei ştiu să deschidă nu numai Vistieria Darurilor Tale, ci şi Poarta Nepătrunsă a Viitorului, dobândind astfel pacea şi siguranţa Ta. Te rugăm, Doamne Duhule Sfinte, rămâi peste noi din belşug, pentru ca drumul vieţii noastre smerite şi curate să se sfârşească fericit. Amin.

Traian Dorz

1 Comment

  • vasile 7 februarie 2013

    Auzul omului stă în urechi. Urechile celui înțelept sunt asculatarea lui. Ele îl vor îndruma, arătându-i ce este folositor și ce nu. Ce este curat și ce nu. Ce este sănătos și ce nu. Iar auzul sufletesc este de o mie de ori mai însemnat decât cel trupesc…
    Când fața omului… este luminată de înțelepciune, atunci toate aceste simțuri sunt sănătoase și îl duc pe om pe un drum mântuitor. Când fața lui este întunecată de nebunia păcatului, atunci toate simțurile sale îl duc spre întuneric și pierzare… Atunci ochii i se întunecă. Auzul i se astupă. Mirosul i se strică. Gustul i se deformează. Atunci echilibrul sănătos i se pierde, iubirea i se schimbă în ură, blândețea în mânie, iar mielul devine fiară.” (Traian Dorz, Săgețile biruitoare, Sibiu, 2006, p. 68)

Lasă un răspuns