Nu de mult, săptămâna aceasta care a trecut, noi am făcut o călătorie cu nişte fraţi şi surori la nişte locuri care ne-au evocat în alt fel, dar atât de zguduitor, aceste lucruri. Poporul nostru a avut mulţi profeţi. Între aceşti profeţi a fost şi sculptorul Brâncuşi. Am mai vorbit noi undeva de el. Ne-am reîmprospătat în inimă aceste lucruri săptămâna aceasta, când am trecut prin Târgu Jiu şi ne-am oprit la cele trei mari momente din viaţa lui şi din inspiraţia lui. Omul acesta a fost un profet. Când am venit aici şi ne-am întâlnit în seara aceasta aici, ne-am amintit că săptămâna trecută noi am trecut pe la Masa Tăcerii, pe la Poarta Sărutului şi pe la Coloana Infinită… Ce viziune biblică a avut omul acesta! Noi am trăit acolo şi ne-am rugat împreună lângă toate aceste trei momente: Masa Tăcerii – o masă largă, cu douăsprezece scaune nemişcate împrejurul ei. Ne-a evocat amintirea Cinei celei de Taină după ce Iuda plecase dintre ucenici. Nu sunt treisprezece scaune, ci douăsprezece… Am trăit noi acolo câteva momente impresionante şi ne-am rugat împreună cu fraţii şi surorile noastre cu care am fost acolo. În seara aceasta mi-aduc aminte clar şi despre Momentul biblic, şi despre momentul evocat de Brâncuşi când i-a spus Masa Tăcerii, cu douăsprezece scaune… E Cina cea de Taină, unde Mântuitorul S-a adunat cu ai Săi, numai cu ai Săi, şi unde Şi-a putut deschide toată inima Lui, să le împărtăşească adevăruri pe care nu li le mai spusese niciodată înainte; pe care ei le-au simţit gândind: „Niciodată nu ne-ai mai vorbit aşa”…
Acum le vorbeşte deschis Dumnezeu… Le-a deschis mintea să înţeleagă momentul profetic şi zguduitor, şi dramatic pe care-l trăiau, cu care începea săptămâna, zilele, paşii, drumul Patimilor, care vor culmina cu slava veşnică.
De la Masa Tăcerii, au trecut la Poarta Sărutului. Aceasta înseamnă Golgota, acolo unde Hristos ne-a împăcat şi unit pe totdeauna cu Tatăl. Fiecare sferă cuprinde două jumătăţi: Hristos şi noi.
Prin Cruce, am fost răscumpăraţi, prin Cruce am fost împăcaţi, prin Cruce a fost înlăturat dintre noi zidul care ne despărţea. Prin Cruce, cei doi au fost făcuţi unul. Dumnezeu cu noi şi noi cu El. Aceasta este Poarta Sărutului ceresc: Golgota! Acolo s-a petrecut unirea noastră cu Dumnezeu, legământul care ne-a unit pentru totdeauna. Ce minunat a simţit acest om, Brâncuşi, Taina Crucii, Taina cea Mare şi sfântă a Răscumpărării noastre! El i-a zis Poarta Sărutului. De fapt, prin aceasta intri în părtăşire şi comuniune veşnică cu Dumnezeu.
După aceasta, mai este puţin până la Coloana Infinită, care, privită într-un fel, o vezi, în soare, ca pe o scară de aur… Ca pe scara lui Iacov, pe care îngerii se urcau şi coborau. Aşa am văzut-o. Am stat de-o parte şi am privit la ea şi, în lumina soarelui, era ca o scară cu nişte trepte de aur care se sfârşeau în cer.
Aceste trei momente sunt momentele mântuirii şi răscumpărării noastre. Acest om-geniu le-a simţit şi le-a fixat în piatră. Şi, ori de câte ori trecem pe-acolo, ne aducem aminte de aceste Trei Momente prin care noi am fost răscumpăraţi:
Cina cea de Taină – Taina Împărtăşirii, instituirea Sfintei Împărtăşanii cu Trupul şi Sângele lui Hristos, prin care omul capătă răscumpărarea şi iertarea lui Dumnezeu.
Golgota – prin care am ajuns una cu El: într-un singur har, ca să alcătuim cele două jumătăţi care sunt întregite pentru totdeauna…
Şi de aici mergem spre Scara Infinitului pe care suim şi ajungem la Dumnezeu.
În seara aceasta, noi parcurgem aici şi acum aceste trei etape frumoase.
Aici este Mântuitorul!… L-am chemat. A venit. E aici! Îl simţim în mijlocul nostru… Să trăim momentul acesta şi să dorim să păstrăm în inimile noastre amintirea neuitată şi zguduitoare a acestei prezenţe a Mântuitorului nostru preaiubit, cum n-a uitat-o Sfântul Apostol Ioan. Evenimentele acestea petrecute în seara aceasta el le-a scris pe parcursul a cinci capitole. Cele mai frumoase dintre capitolele Evangheliei lui: capitolele 13, 14, 15, 16 şi 17. Să le parcurgem şi noi!…
Cuvinte la Sărbătorile Literare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2012
