De ce căutați pe Cel Viu printre cei morți?
În ziua în care Mântuitorul a înviat din morţi – „cu moartea pre moarte calcând” –, sfintele Femei mironosiţe s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt, ca să ungă cu miresme, după obicei, trupul Domnului. Dar, negăsindu-L, piatra fiind deja răsturnată de pe mormânt, li s-au arătat „doi bărbaţi” – îngerii lui Dumnezeu –, care le-au întrebat: „De ce căutaţi pe Cel Viu între cei morţi?” (cf. Luca 24, 1-5).
Când Domnul Dumnezeu l-a trimis pe Profetul Său Moise să răscumpere poporul Israel din robia Egiptului, acesta L-a întrebat pe Domnul, din rugul aprins care nu se mistuia, cum Îl cheamă pe Cel care îl trimite la ei, iar Domnul i-a zis: „«Eu sunt Cel ce sunt». Apoi i-a zis: «Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!»” (cf. Ieşire 3, 14). Cel Viu m-a trimis la voi!
„Cel Viu” – Dumnezeul cerului şi al pământului, Mântuitorul nostru Iisus Hristos – este viu în vecii vecilor. El este singurul Mântuitor din ghearele morţii. Toţi ceilalţi promiţători ai nemuririi – Buddha, Confucius, Mahomed ş.a. – au murit ei înşişi, pentru totdeauna, iar mormintele lor, pline, stau mărturie că doar Adevărul şi numai Adevărul din pământ a răsărit (Ps 84, 12), că Hristos a înviat şi că nu este aici…, nu este în mormânt. Mormântul Lui e gol.
O imagine simbolică a Mântuitorului nostru Iisus Hristos cel Răstignit şi Înviat, a „Celui Viu”, este aceea a lui Iosif, cel de-al unsprezecelea fiu al Patriarhului Iacov. Acest patriarh îşi căuta fiul viu printre cei morţi, în „locuinţa morţilor: „Plângând, mă voi pogorî în locuinţa morţilor la fiul meu!” (Facere 37, 35). Dar fiul său nu era acolo, ci era în viaţă; era viu.
E o mare bucurie să ştii că încă mai sunt suflete care Îl caută pe Dumnezeu. Întrebarea îngerilor răscoleşte şi astăzi pe cei care au astfel de preocupări mântuitoare. Cei mai mulţi însă nici nu-şi mai pun problema să-L caute cumva vreodată. Dar cei care Îl caută, iată, sunt îndemnaţi să nu Îl caute printre cei morţi.
Ce înseamnă a-L căuta cineva pe Dumnezeu între cei morţi? Am întâlnit, de pildă, în satul natal, pe unii nelipsiţi de la sfintele slujbe ale Bisericii, care, vrând să combată hotărârea fraţilor ostaşi de a o rupe cu lumea şi cu duhul ei, argumentau că Îl poţi găsi pe Dumnezeu şi în cântecele lumeşti, dând ca exemplu şlagărul Ale tale, ale tale sunt pe lume florile… ş.a.m.d., arătând că pronumele tale este identificat cu Persoana dumnezeiască. Într-un alt context, acelaşi duh de împotrivire faţă de rânduielile Oastei Domnului susţinea binecunoscutul dicton potrivit căruia cel care bea un pahar cu vin o face pentru că acolo este Sângele Domnului… Or, se ştie, Sângele Domnului este doar în Sfântul Potir. ªi, că tot veni vorba de Sfântul Sânge al Împărtăşirii, unii care vin la biserică din an în Paşti ţin morţiş să facă repede o spovedanie sumară în Săptămâna Mare şi să se împărtăşească imediat, că altfel nu pot lua sfintele Paşti în Noaptea Învierii, inversând astfel ierarhia valorică a Sfintelor Taine. Alţii Îl caută pe Dumnezeu în epistolii căzute din cer sau în alte asemenea mărunţişuri ale evlaviei exagerate, paralele cu bunele practici ale sfintei Tradiţii. ªi exemplele pot continua.
Cel Viu nu trebuie căutat între cele moarte ale lumii. Cel ce a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa (Ioan 14, 6) nu poate fi găsit decât întru cele ale Sale: în Biserica Sa dreptmăritoare cu tot ceea ce oferă ea spre mântuire. Aici trebuie căutat. În Biserica cea Vie Îl găsim pe Hristos cel Viu.
Fratele Aurel MATEI
Abonează-te la „Iisus Biruitorul” online
Citește online toate numerele din ziarul „Iisus Biruitorul”, începând cu anul 2025.
Poți opta pentru a primi în continuare și varianta tipărită printr-un e-mail trimis la redacție. Te încurajăm să faci misiune cu foaia tipărită printre prietenii, cunoscuții, vecinii tăi și printre membri parohiei tale!
Acest săptămânal duhovnicesc al Oastei Domnului apare cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. A fost fondat de Preot Iosif Trifa în anul 1935.
