Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Tânãrul ca cetãțean

Tânãrul ca cetãțean

Tânãrul ca cetãțean

Cuvîntul Cel Sfînt al Domnului ne aratã marele adevãr cã pe pãmîntul acesta noi sîntem strãini și cãlãtori. Dar acest lucru nu-l vedem noi oare atît de limpede și de cutremurãtor în fiecare clipã? Da, adevãrat este, noi toți oamenii sîntem pe pãmînt niște strãini și cãlãtori, în cãutarea și dobîndirea celeilalte Patrii care este statornicã și veșnicã (1 Petru 2, 11).

Viața noastrã trece atît de repede ca un zbor (Psalm 90,10). Mergem cu toții spre adevãrata noastrã cetãțenie, care este în ceruri la Domnul (Filip.3,20). Totuși fiindcã curãțenia cereascã noi trebuie sã ne-o cîștigãm pe pãmînt… Viața cealaltã trebuie sã ne-o cucerim prin lupta vieții acesteia, iar Patria Cereascã o dobîndim prin munca și lupta pe care o ducem în patria aceasta. Calea într-acolo duce pe aici. Înainte de a ajunge în Patria Cereascã și la cetãțenia din ceruri, noi avem pe pãmînt o patrie trecãtoare și o cetãțenie vremelnicã, fațã de care avem datorii, lãsate nouã prin Cuvîntul Cel Sfînt al Domnului nostru.

Din felul cum ne împlinim datoriile pe care le avem fațã de patria și cetãțenia pãmînteascã, se vede dacã sîntem cu adevãrat vrednici și moștenitori ai Patriei Cerești. Cãci Domnul Iisus ne spune: Dacã veți fi necredincioși în bogãțiile acestea trecãtoare – cine vã va da adevãratele bogãții? (Luca 16,10-11). Și dacã sînteți necredincioși în cele mici cum veți fi credincioși în cele mari?

A fi supus stãpînirii rînduite de Dumnezeu (Rom.13,4). A da cezarului ce-i al cezarului (Matei 22,21). A da tuturor cele ce le sîntem datori: biruri… sau vama… sau cinstea… sau frica… (Rom.13,7) – acestea sînt toate porunci lãsate nouã în Cuvîntul Sfintelor Scripturi pentru ca noi sã le împlinim întocmai.

A munci și a ne ruga pentru bunãstarea poporului nostru, a patriei și a cetãții unde trãim și locuim este o poruncã însoțitã de o condiție: cã fericirea noastrã depinde de fericirea acestora (Ieremia 29,7). Domnul nostru Iisus Hristos ne este și în îndeplinirea obligațiilor cetãțenești un Învãțãtor și un Exemplu Desãvîrșit. El nu numai cã și-a plãtit impozitul chiar nedrept impus, cînd I-a fost cerut, dar a ajutat și pe cel care n-avea cu ce sã plãteascã, spre a nu face smintealã nimãnui (Matei 17,24-27). La fel și cu datoria de a cinsti și asculta pe cei așezați de Dumnezeu în fruntea poporului sau Templului. Domnul le-a dat fiecãruia ceea ce li s-a cuvenit. Fariseii și cãrturarii stau pe scaunul lui Moise, spunea Domnul ascultãtorilor Sãi. Faceți ce vã spun ei… ceea ce fac ei sã nu faceți, dar ceea ce vã spun ei sînteți datori. Nu vã împiedicați cã ei zic dar nu fac. Cãci nu cel ce zice, ci acela care face va intra în Împãrãția Tatãlui…(Matei 23,2-3).

Ce minunatã și limpede este învãțãtura Domnului. Iatã care este datoria noastrã: împlinind cu un cuget curat și cinstit toate îndatoririle noastre la timp și întocmai, sã nu ne împiedicãm niciodatã de neascultarea altora, oricine ar fi ei și sã nu judecãm pe nimeni. Are cine sã ne judece sau sã ne rãsplãteascã pe toți, dupã cum am fãcut sau n-am fãcut. Voi slujiți Domnului!

Un tînãr credincios care dorește cu adevãrat sã facã voia lui Hristos și care își simte datoria rãspunderii fațã de Cuvîntul Sfînt, acela nu poate fi în nici o împrejurare decît un cetãțean conștient și bun al patriei. Toate îndatoririle cetãțenești noi cei ai lui Hristos trebuie sã ni le împlinim în cel mai cinstit fel, din dragostea pentru Iisus Hristos. Poate cã aceste rînduri le citește vreun tînãr care va deveni mîine un mare conducãtor al poporului nostru. Sau un mare pãstor al Bisericii Domnului… sau un mare apãrãtor al libertãții noastre. Nu știu, Dumnezeu știe. Dar chiar dacã nu le vor citi decît tineri care vor deveni numai simpli muncitori sau plugari ai acestui popor, simpli cetãțeni ai acestei patrii – am vrea fiecãruia sã-i trezim prin acestea conștiința marii rãspunderi pentru cinstitele împliniri ale acestor sfinte îndatoriri – cãci toate îndatoririle noastre și fațã de aproapele nostru sînt sfinte, îndatã dupã cele fațã de Dumnezeu… și am dori ca acest mare lucru sã-l simtã fiecare tînãr. De la cel mai dintîi pînã la cel mai din urmã. De la cel care va avea rolul cel mai din frunte pînã la cel care îl va avea pe cel mai mic. Așa este voia lui Hristos sã creascã tineretul Lui și al nostru: oameni de încredere, oameni de nãdejde, oameni de rugãciune, oameni de onoare, oameni de cuvînt, oameni de conștiințã. Cãci numai acest fel de oameni sînt de valoare și sînt superiori. De astfel de oameni are cea mai mare nevoie și Dumnezeu și semenii lor.

Despre unul din cei mai mari conducãtori ai poporului nostru, Ștefan cel Mare, s-a dovedit cã el a putut face lucruri unice în istorie fațã de Dumnezeu și fațã de neamul sãu, numai prin puterea credinței și a rugãciunii. Ceasuri întregi petrecea adeseori în nopțile lui stînd singur în genunchi în fața lui Dumnezeu rugîndu-se. Rugîndu-se pentru patria sa, pentru credința sa, pentru izbînda lui Hristos în lupta cu toate uriașele puteri ale întunericului, ale necredinței, ale silniciei și ale nimicirii în fața cãrora trebuia sã stea singur ca David în fața lui Goliat. Și numai puterea lui Hristos l-a ajutat sã facã atîtea biruințe și atîtea mînãstiri cît alții în sute de ani de viațã n-au fãcut. Biruințele și mînãstirile lui erau strîns legate împreunã… Ele aratã și vor arãta, pînã în veci cã vitejia trebuie sã meargã împreunã cu credința, cãci numai așa vor putea birui. Cã adevãrat cetãțean al patriei este numai acela care este un adevãrat fiu al lui Dumnezeu. Și un cinstit slujitor al poporului poate fi cu adevãrat numai unul care este în conștiința lui un cinstit închinãtor al lui Hristos. Așa au fost marii înaintași ai noștri care au lãsat urme de aur prin veacurile întunecate ale crîncenei noastre istorii. Și numai așa pot fi și cei care vor sã lase în viitor astfel de urme. Cãci primejdiile rãmîn aceleași.

Sã ne pãstrãm prietenia Marelui și Singurului nostru Aliat care ne-a scãpat din toate pînã astãzi – și ne va putea scãpa și Mîine. Sã nu-L trãdãm pe Hristos. Sã nu uitãm ce a fãcut El pentru noi. Istoria noastrã este mãrturia cea mai zguduitoare a acestui zguduitor adevãr. Sã nu-L trãdãm pe Hristos. Sã nu ne despãrțim de Singurul Prieten Statornic al istoriei noastre.

Cã nu mai avem pe nimeni cu noi dacã Îl pãrãsim pe Dumnezeul nostru, pe Marele și Singurul nostru Aliat Adevãrat și Binefãcãtor.

Așa sã creascã tineretul nostru. Și vom putea muri liniștiți. Viitorul lor va fi asigurat și fericit. Patria noastrã va adãposti atunci și va crește uriași.

Slavã veșnicã Ție Dumnezeul și Mîntuitorul nostru care ai fost Lumina și Apãrarea țãrii noastre și a vieții poporului nostru prin toate valurile veacurilor. Slavã Ție Marele nostru Aliat și Prieten, Singurul care ne-ai ajutat pãrinții aducînd Istoriei noastre Lumina și Bucuria.
Te rugãm nu ne lãsa sã uitãm aceasta niciodatã nici noi nici fiii noștri pînã în veac, ca sã nu ne despãrțim de Tine istoria și drumul nostru. Cãci numai cu Alianța și Prietenia Ta putem fi siguri pe lume. Sã nu ne rușinãm, sã nu ne despãrțim, sã nu ne lepãdãm de Tine niciodatã. Amin.

Traian Dorz
din volumul “Cărarea tinereţii curate”, 
editura “Oastea Domnului” – Sibiu, 1993

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *