Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Tânărul în boală

Tânărul în boală

Tânărul în boală

Starea de boală și de infirmitate trupească este jalnică la orice vîrstă. Dar pe cînd la bătrînețe acest lucru este oarecum de așteptat – la vîrsta tinereții este nespus de dureros și de trist să vezi un trup pironit pe un pat adesea ani de zile… Cei mai frumoși ani…

Și totuși de nicăieri, un credincios nu-L poate mărturisi mai frumos și mai adevărat pe Hristos, ca de pe amvonul suferinței. Ca de pe paturile de care multe suflete credincioase stau țintuite încă din anii cei frumoși ai tinereții lor.

Lazăr din Betania, fratele Mariei și al Martei, era un tînăr credincios, un prieten iubit și apropi at al Domnului Iisus. Totuși înțelepciunea lui Dumnezeu a îngăduit ca să se îmbolnăvească și el. Și încă de o boală foarte grea care l-a trîntit la pat, fără vindecare. Cu toată duioasa îngrijire a celor două surori bune și credincioase…
Cu toate rugăciunile lor fierbinți… Cu toată alergarea și doctoriile lor, fratele lor iubit nu s-a mai sculat. S-a stins încet-încet din viață, sub privirile pline de durere și de neputință ale celor iubiți, pe patul suferinței sale grele.

Cîte rugăminți pline de lacrimi amare și fierbinți nu vor fi trimis îndureratele surori după Domnul cu vestea îndurerată și stăruitoare: Doamne Iisuse, Dulcele nostru Prieten și Mîngîietor, vino repede în ajutorul nostru, căci scumpul nostru frate pe care Tu îl iubești atît de mult este bolnav (Ioan 11,3). Dar Mîntuitorul nu S-a grăbit. A spus numai un adevăr care trebuie să fie o veșnică mîngîiere pentru orice credincios bolnav: boala aceasta nu este spre moarte… ci spre slava lui Dumnezeu… Ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea (Ioan 11,4).

Tinere credincios care poate zaci bolnav de timp îndelungat și de o boală necruțătoare, te rog din suflet ține bine în minte acest sfînt și mîntuitor adevăr: boala ta nu este spre moarte, nici spre pedeapsă, nici spre nefericire, nici spre amărăciune și nerăbdare… Boala ta este și trebuie să fie spre slava lui Dumnezeu. Tu ai primit boala aceasta ca să fie proslăvit prin ea Fiul lui Dumnezeu. Boala ta este tocmai slujba ta pentru preamărirea Fiului lui Dumnezeu.

Poate că pînă acum n-ai putut prin nimic preamări pe Hristos. Nici prin predici frumoase, nici prin cîntări sau scrieri minunate, nici prin fapte de mare milostenie, nici prin curajul tău, nici prin sîngele tău, nici prin altceva deosebit. Acum Dumnezeu ți-a făcut și ție harul să-L poți preamări prin suferința ta, prin boala ta, prin răbdarea ta fără cîrtire, fără vaiete, fără gemete, fără nici un fel de nerăbdare a suferinței pe care ți-a trimis-o. Oare poți tu înțelege acest strălucit har și adevăr? Poți tu purta suferința aceasta în așa fel încît Hristos să fie proslăvit pentru răbdarea liniștită, pentru încrederea iubitoare, pentru tăcerea sfîntă pe care o arați celor din jurul patului tău de suferință în fiecare clipă?

Patul tău este crucea ta. Pe această cruce răstignit cu cuiele bolii tale, tu trebuie să înveți și să arați răbdarea lui Hristos. Supunerea Lui, tăcerea Lui, blîndețea Lui, împăcarea Lui…

Nu-i pe lumea aceasta o mai mare înălțime de pe care să răsune mai frumos, mai puternic, mai convingător Cuvîntul răbdării lui Hristos ca de pe crucea suferinței creștine a unui bolnav credincios. Am cunoscut mulți tineri credincioși bolnavi de timp îndelungat de boli grele… Și ne-am rugat la patul multora. Am văzut multă credință la unii și mult dor de viață la toți. Unde credința a fost mare, voința puternică și rugăciunea fierbinte, – am văzut minunate vindecări.

Dar, mă cutremur acum cînd spun fiindcă aceasta este de o mie de ori mai grav decît boala: jumătate din cei vindecați, n-au mai rămas credincioși Domnului după vindecarea lor. Pînă au fost bolnavi erau plini de credință și de dragoste față de Hristos. Îndată ce rugăciunile lor au fost ascultate și s-au făcut sănătoși, dragostea lor față de Domnul s-a răcit mereu pînă s-a pierdut de tot. Și curînd s-a pierdut și sufletul lor pe totdeauna. Dar ce minunat s-a mărturisit credința în Dumnezeu și slava lui Hristos prin cei care au fost cu adevărat credincioși, care atît în îndelungata lor boală cît și după minunata lor vindecare au arătat tuturor o mare dragoste și recunoștință față de El. Ei știu acum că suferința este un har unic… Că nimănui și niciodată nu se descopere atît de minunat dragostea și puterea lui Hristos, părtășia și binecuvîntările Lui, ca atunci cînd credinciosul Lui este în cuptorul suferinței, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie cu adevărat proslăvit prin ei (Evrei 12,11).

Pe așa un tînăr frate credincios l-am cunoscut odată bolnav de paralizie totală de peste doisprezece ani. Această cumplit de grea și lungă suferință trupească suportată cu o neobișnuită răbdare și dragoste de Hristos, l-a făcut să crească atît de înalt în sfințenie și în putere încît toți cei care priveau fața lui și-i ascultau cuvîntul aprins pentru Hristos, se întorceau cutremurați de la el. Eu niciodată nu m-am văzut atît de mic sufletește ca în fața acelui mare viteaz al răbdării care zăcea atît de neputincios trupește în fața mea. Eu îi voi mulțumi neîncetat acestui frate – scria un înflăcărat al lui Hristos – căci el mi L-a arătat pe Hristos cum nu L-am mai văzut încă. Cînd vreau să-L întîlnesc mai cutremurător pe Dumnezeu, eu mă duc la patul acestui mucenic… Ce sfîntă este răbdarea și bucuria cu care a primit el voia lui Dumnezeu! Mi-a spus cu fața plină de lumină: eu lupt alături de voi scumpii mei frați. Numai că locul meu de luptă este aici. Ostășia mea pentru Domnul este răbdarea mea. Predicile mele sînt mulțumirile care le înalț spre El pentru că m-a socotit vrednic de încredere și mi-a făcut harul să-L pot proslăvi pe Fiul lui Dumnezeu, cu o inimă plină de recunoștință, cu o față plină de seninătate, cu o răbdare plină de iubire…

O, ce minunată apostolie poate să facă pentru proslăvirea lui Hristos, în boala și în răbdarea sa, un tînăr cu adevărat credincios.

Slavă veșnică Ție Preadulce Mîntuitor Iisuse Doamne care îngrijești să trimiți mărturisitori ai Tăi printre toți oamenii, în orice loc ar ajunge ei. Te rugăm întărește cu har mare pe toți credincioșii Tăi care trebuie să Te proslăvească pe Tine prin suferința lor, în mijlocul celor ce sufăr. Umple inimile lor de iubirea Ta și fă-i să-și îndrepte mereu ochii spre veșnica Ta fericire ce-i așteaptă la capătul suferinței lor, care oricît de lungă ar fi, ea tot se sfîrșește.
Pentru ca prin toată ființa lor să fii proslăvit Tu Iisuse. Amin.

Traian Dorz
din volumul “Cărarea tinereţii curate”,
editura “Oastea Domnului” – Sibiu

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *