Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Tânărul în petrecere

Tânărul în petrecere

Tânărul în petrecere

Petrecerea, adică starea de veselie trupească și sufletească în mijlocul cîntării și prieteniei, – este ceva atît de căutat și de dorit de orice suflet omenesc. Dar mai ales de sufletul tînăr. La vîrsta tinereții omul simte mai mult ca la oricare vîrstă atragerea și dorința petrecerilor. Nu este nimic rău în această dorință căci ea este pusă în inimile noastre de Tatăl Ceresc, Făcătorul nostru, care dorește ca toate făpturile Sale să fie fericite. Tot răul stă numai în felul cum cei mai mulți tineri își caută împlinirea acestei dorințe. Răul cel mare stă în felul cel lumesc și ușuratic, destrăbălat și păgînesc în care își caută și își satisfac dorințele lor, cei mai mulți tineri.

Ce fericit tresare orice suflete tineresc cînd de la poarta sau de la fereastra sa se aude strigat de glasurile celor dragi ale prietenilor sau fraților săi care îl cheamă la petrecerile lor plăcute. David, psalmistul credincios și cîntărețul plăcut al Domnului, era și el un tinerel cu păr bălai, cu ochi frumoși și cu fața frumoasă (1 Samuel 16,22). Dorea și el după prietenii săi și iubea și el atît de mult petrecerile cu ei. Dar ce sfîntă era dorința lui. Ce frumoase erau petrecerile lui. Și ce alese suflete erau acei cu care mergea el să petreacă. Cît de mult mă bucur eu cînd mi se zice: Haidem la Casa Domnului… scrie el în Psalmul 122. Cît de plăcute sînt lăcașurile Tale Doamne al Oștirilor… zice el în Psalmul 84. Sufletul meu suspină și tînjește de dor după curțile Domnului… Ah, altarele Tale, – ah rugăciunea, cîntarea, dulcile petreceri frățești – Doamne al Oștirilor. Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta căci ei tot pot să Te laude… Ferice de cei ce-și află bucuria în Tine Doamne. Cînd străbat aceștia valea plîngerii, o prefac în loc plin de izvoare… Mai mult face o zi în curțile Casei Domnului decît o mie în altă parte (Psalm 84,1-12).

Iată ce strigăt de bucurie și chiuituri de petrecere izbucneau din inima tînărului sfînt care era David.

– Ce plăcut și dulce este să locuiască frații împreună, zice el în Psalmul 133. E plăcut ca untdelemnul… e dulce ca roua… acolo dă Domnul binecuvîntarea. Așa petreceri dorea acel care era omul după inima lui Dumnezeu. La astfel de petreceri dorește totdeauna să ia parte un astfel de om. Ce bucurii mai sînt pe lume oare ca să se poată asemăna cu bucuriile unor astfel de petreceri? Ce fericire poate să mai fie pe pămînt mai mare ca acestea? Ce clipe mai înalte? Ce prieteni mai iubiți? Ce folos mai binecuvîntat ca de la aceste binecuvîntate petreceri? Dorința petrecerilor este de la Dumnezeu. Numai felul cum se fac cele mai multe petreceri este de la diavolul. Frate tînăr credincios, fii cu foarte multă luare aminte asupra inimii tale și asupra ochilor tăi. Îndreaptă-ți toate privirile spre Hristos și alipește-ți toată inima ta numai de El. Nu da voie ochilor tăi să se oprească cu plăcere asupra chipului lumesc. Nici inimii tale să-l iubească. Acopere-ți ochii și înfundă-ți urechile ca să nu vezi și să nu auzi ademenirile păcatului, căci de la plăcere pînă la cădere este numai un pas. Fă legămînt cu înfrînarea și ține-te de el cu toată puterea simțurilor tale, cu toată voința ta și cu toată hotărîrea sufletului tău. Numai așa vei trece biruitor prin multe valuri și ispite care te pot tîrî la fiecare pas în vîrtejuri din care să nu mai poți scăpa. Nu te despărți de Hristos nici o clipă. Într-o zi un tînăr credincios fu chemat foarte stăruitor de către o rudenie a lui la nunta sa lumească.

– Vin, zise tînărul credincios, dar numai dacă îmi dai voie să aduc cu mine și pe cel mai bun prieten al meu. Și dacă mă primești să stau numai atîta cît va vrea El să stea.

– Bine, răspunse cel care îl chemase. Cred că și prietenul tău se va simți bine la nunta mea și vom petrece cu toții bine pînă la sfîrșitul nunții.

– Dacă va fi așa, zise tînărul, eu voi fi nespus de fericit și mă voi bucura împreună cu voi. Și tînărul credincios care nu mergea nicăieri fără Domnul, nici nu stătea fără El, se duse la nunta rudeniei sale. A stat la biserică la cununia celor doi miri… A cîntat cu bucurie la slujba frumoasă și sfîntă… i-a însoțit cu bucurie acasă… A ascultat cu evlavie rugăciunea și binecuvîntarea casei, a mesei nunții și a vieții celor doi sărbătoriți… Dar îndată după aceea cînd au început să se toarne băuturile amețitoare și să înceapă cîntecele lumești și celelalte lucruri deșănțate care se petrec de obicei, – tînărul se ridică de la masă cuviincios și se duse să mulțumească celor ce l-au invitat, să spună mirilor cele mai frumoase urări, și lăsîndu-le cadoul ce li-l dusese le-a spus că el pleacă…

– Cum să pleci tocmai acum cînd începe nunta, i-au zis ei nespus de mirați.

– Nunta a fost pînă acum – zise credinciosul. De acum începe păcatul și răul. Prietenul meu nu mai vrea să rămînă, iar eu nu mă despart de El. Știi cum ne-a fost vorba.

– Dar cine este prietenul tău și unde este El?

– Prietenul meu este Domnul Iisus. El a stat pînă acum tot timpul cu noi. Dar dacă ați dat drumul acum păcatului, El nu mai poate rămîne aici, căci El nu poate rămîne împreună cu păcatul. Cine fac loc alcoolului și petrecerilor deșănțate primește în casa lui și la nunta sa pe diavolul și-L alungă pe Hristos. Iar unde nu poate să stea Hristos, nu trebuie să poată sta nici acela care vrea să fie credincios față de El. Căci vai de credinciosul acela care poate sta acolo de unde a plecat Hristos. Și poate petrece acolo unde se bucură diavolul și păcatul.

Preabunule Doamne Iisuse, Îți mulțumim pentru tinerețea, pentru sănătatea și pentru bucuria pe care ai dat-o inimii noastre. Îți mulțumim pentru prietenii noștri dragi și pentru iubirea lor. Îți mulțumim pentru prilejurile plăcutelor petreceri împreună cu cei iubiți ai noștri. Te rugăm fă ca toate dorințele noastre să fie după voia Ta și toate petrecerile noastre să fie binecuvîntate cu Prezența Ta. Nu ne lăsa Doamne Iisuse să mergem și să stăm niciodată acolo unde nu mergi și nu stai Tu, nici dacă ar fi acolo cei mai mari oameni din lume. Ci să iubim totdeauna din tot sufletul nostru numai lucrurile sfinte și petrecerile frățești, unde Tu ești Cel mai Iubit și Prețuit. Amin.

Traian Dorz
din volumul “Cărarea tinereţii curate”, 
editura “Oastea Domnului” – Sibiu, 1993

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *