1. Tatuarea corpului este considerată un păcat?
R : Conform gândirii teologice, orice faptă, gând sau cuvânt are un substrat moral, funcție de care acestea devin bune sau rele, neexistând fapte neutre.
Ca urmare, tatuajul este păcat pentru că însăși Sfânta Scriptură îl sancționează în Vechiul Testament în cartea Levitic, 19, 28 iar în Noul Testament în Evanghelia după Ioan 6, 63.
Altfel spus nu știu cum ar arăta Mântuitorul Hristos sau Sfinții Apostoli tatuați, dar cert este că aceștia nu au folosit tatuajul ca formă de comunicare vizuală simbolică.
2. Dacă totuşi pe piele a fost imprimat chipui lui Iisus, al Fecioarei ori Crucea, nu e o expresie a credinţei persoanei respective?
R : Nu ! Nu putem face confuzie între puterea simbolurile creștine din cultul public și încrustarea pe propriul trup al acestor simboluri. Acestea ar pune în umbră, prin prioritizarea exteriorului asupra interiorului. Dacă ești creștin, cu siguranță, te va îndemna conștiința la refectie și nu vei dori sa-ti faci pe trup, chiar numai temporar, semne ce au iz de păgânism sau de închinare falsă ( 2.Cor.6, 15-18)
3. N-ar fi posibil ca şi un om tatuat din creştet până-n tălpi, să intre în Împărăţia Cerurilor?
R : Dumnezeu este iubire ! El nu se va speria de decorațiunile prin care noi am pus “podoabele noastre” peste trupul pe care El ni l-a dăruit. El va înțelege frustrarea acelora, care din perspectiva mediatică a vremurilor, alege această exprimare, previzibilă având în vedere rolul important pe care imaginea l-a dobandit astăzi.
Am putea spune că Dumnezeu va avea o reacție înțelegătoare observând la noi toți, reacția imagistică personală în raport cu creșterea impactului psihosocial al comunicării vizuale.
4. Dacă un tânăr şi-a aplicat un tatuaj într-o zonă ascunsă ochilor celorlalţi, trebuie să mărturisească la spovedanie? Care este canonul cuvenit să-l primească de la duhovnic?
R : Tatuarea este un fenomen în dezvoltare și a căpătat un rol psihologic de integrare, afirmare, a unei persoane într-o colectivitate, altfel spus a căpătat o funcție socială, certificand apartenența la acel grup. Mare lucru, mare minune de la Dumnezeu ca un asemenea tânăr să vină la Taina Spovedaniei. Aceasta ar denotă, a câta oară, că nu putem noi greși cât poate El ierta. Deci canonul vi-l spus eu de acum, va fi : iertarea.
5. Purtarea medalioanelor cu chipul Mântuitorului ori a cruciuliţelor la gât e benefică?
R : Purtarea la gât a medalioanele cu chipul Mântuitorului ori a cruciulițelor, este un prilej de mărturisire a Evangheliei lui Hristos. Este o dovadă că ești creștin și că tu îți pui nădejdea în puterea acestor semne protectoare și binefacatoare.
6. Credinţa poate fi manifestată şi prin împodobirea mâinilor cu mătănii? Ne pot proteja de rău? Au vreun rol?
R : Metanierul este un obiect utilizat de călugări dar și de către toți cei care vor să se roage lui Dumnezeu, cu timp și fără timp. Acest instrument duhovnicesc nu trebuie asociat cu amuletele și cele considerate aducătoare de noroc. Siragul de matanii este negru pentru a simboliza bucuria tainică a rugăciunii și poate avea de la 33 la 300 de noduri. Prin urmare folosirea metanierului este o lucrare spirituală, care prin purtarea lui în mână îți aduce aminte că trebuie să spui permanent : “Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine păcătosul / păcătoasa!”
7. Ce să credem despre cei care împodobesc bordul maşinii cu o mulţime de suveniruri, cruci de diverse modele, luate de la mănăstiri? Să le apreciem abnegaţia? Să-i dezaprobăm?
R : Mașina personală sau cea de servici mă poate reprezenta prin felul în care mă comport în trafic, arătând tuturora că eu sunt un conducator desăvârșit.
Este recomandat să te închini când pleci la drum.
Este necesar să te rogi în deplasarea în drumurile tale.
Este de folos să arăți că tu, conducătorul auto, calm și înțelegător cu colegii de trafic, ești și creștin având un semn creștin, distinctiv în habitatul tău.
Dar cel mai important este să gândești că Cineva în Cer se roagă pentru tine să ai o călătorie binecuvântată, iar acasă cei dragi te așteaptă sănătos și om de pace.
Părintele Onu Constantin
