Peste o viață trăită în ascultare de Dumnezeu se coboară întotdeauna darul și puterea Duhului Sfânt. Acest dar și har ne sunt necesare și nouă. Fără ele, cădem înfrânți pe câmpul de luptă al ispitelor. Însă acest dar se coboară numai peste o viață trăită în ascultare de Dumnezeu.
Sunt atâția creștini (frați) care nu au nicio putere asupra ispitelor, pentru că nu L-au primit cu adevărat pe Iisus Biruitorul și darurile Lui, pe care le împarte Duhul Sfânt.
Noi nu facem altceva decât să încercăm să trăim viața și traiul celor dintâi creștini. Noi, ostașii Domnului, vrem să ne întoarcem la traiul acesta, vrem să trăim Evanghelia, așa cum au trăit-o creștinii cei dintâi. Asta-i toată noutatea Oastei Domnului.
Oastea Domnului este o mișcare pronunțat duhovnicească. Ea își are rosturile ei pronunțate duhovnicești. Oastea Domnului este un voluntariat duhovnicesc care lucrează și activează în cările învățăturii din Biblie și Biserica.
Și mirenii care arată o râvnă deosebită în această Mișcare pot fi conducători și îndrumători de Oaste. O mare și grea responsabilitate sufletească apasă pe toți cei care sunt și vor să fie conducătorii și îndrumătorii acestei Mișcări.
Puterea Oastei este Iisus cel Răstignit. Până Îl avem pe El între noi și în noi, avem totul. Când L-am pierdut pe El, am pierdut totul. Oastea L-a făcut și îl face cunoscut pe Iisus cel Răstignit.
Să fim, să ne facem niște nebuni pentru Hristos cel Răstignit. Fiecare ostaș care L-a aflat cu adevărat pe Hristos să se facă un nebun pentru Hristos.
Se țin “adunări mari” ale Oastei în care nu se vorbește nimic despre Jertfa Crucii. Li se vorbește ostașilor despre toate, numai despre Iisus cel Răstignit nu.
Frații mei! Înapoi la picioarele Crucii! În genunchi cu toții la picioarele Cruce! Cu toții strânși în jurul Crucii! Aceasta este Oastea Domnului.
N-am făcut absolut nimic cu Oastea, până nu am pironit în inimă și în viață fiecărui ostaș pe Iisus cel Răstignit. Cine L-a aflat pe Iisus cel Răstignit are totul: are dragoste, are răbdare, are smerenie, are bunătate, are bucurie, are viață. Dar cine nu L-a aflat cu adevărat, n-are nimic, oricât de mult i s-ar părea lui că are.
Rugăciune: Mulțumim Ție, Doamne, pentru toate binefacerile Tale, care din ziua dintâi și până în ceasul acesta ai făcut cu noi, nevrednicii. Îți mulțumim pentru cele pe care le cunoaștem și pentru cele pe care nu le cunoaștem, pentru cele arătate și cele ne-arătate, pentru cele făcute cu fapta și cuvântul, pentru cele de voie și fără de voie și pentru toate cele făcute cu noi, nevrednicii.
Îți mulțumim pentru necazuri și liniște, pentru gheena și pentru pedeapsa de acolo, pentru Împărăția Cerurilor. Te rugăm, păzește sufletul nostru să fie sfânt, având cugetul curat și vrednic de milostivirea Ta. Tu, Care ne-ai iubit pe noi într-atât încât ai dat și pe Fiul Tău, Cel Unul Născut pentru noi, învrednicește-ne a ne face vrednici de iubirea Ta. Unule Născut, Iisuse Hristoase, insuflă-ne puterea cea de la Tine. Tu, Dumnezeule, Care ai dat pe Fiul Tău, cel Unul Născut, pentru noi și ai trimis pe Duhul Tău cel Sfânt spre iertarea păcatelor noastre; iartă-ne nouă orice am greșit, cu voie sau fără voie, și nu ne socoti păcatele noastre.
Pomenește, Doamne, pe toți cei care cheamă în ajutor Numele Tău cel sfânt în adevăr. Pomenește pe toți cei care ne-au făcut nouă bine sau ne-au făcut voit rele, căci suntem toți oameni.
David Bălăuță Ion, “Un grai testamentar”, Editura “Oastea Domnului” Sibiu, 2011
