Home TINERETUL ȘI ÎNDRUMAREA LUI

TINERETUL ȘI ÎNDRUMAREA LUI

TINERETUL ȘI ÎNDRUMAREA LUI

1. Nu ne lăsa, Doamne, să ne îngrijim pentru tinerii noştri, mai întâi, de nimic altceva decât de îndrumarea lor în cunoaşterea Ta
şi nu-i lăsa nici pe ei să caute mai întâi altceva decât Cuvântul Tău şi curăţia cărărilor Tale.
Căci fără Tine, toate le vor fi spre nefericire şi blestem,
dar prin Tine, toate le vor fi spre binecuvântare – şi lor, şi nouă.

2. Ochii sănătoşi sunt cel mai mare dar de la Dumnezeu pentru orice fiinţă.
Vederea sănătoasă este cea mai mare binecuvântare de la Dumnezeu.
Deschiderea ochilor este cea mai mare minune şi fericire,
după cum întunecarea luminii ochilor este nefericirea cea mai grea.
Şi ochii sănătoşi sunt cei mai necesari pentru îndrumarea tinerilor noştri.

3. Dacă orbii trupeşte sunt atât de vrednici de plâns – deşi orbia trupească poate fi şi numai în parte sau numai trecătoare –
cât de amară trebuie să fie orbia sufletească, fiindcă ea, când este, este de cele mai multe ori totală şi veşnică.
Şi cum îi vor îndruma luminos pe fiii lor nişte părinţi orbi?

4. Orbia trupească poate fi uşurată prin vederea sufletească, dar cea sufletească nu mai poate fi uşurată cu nimic.
Orbia trupească poate ţine cel mult pentru viaţa aceasta, dar cea sufletească este şi pentru cealaltă (II Cor 4, 4).
Ochii tineretului sunt educatorii lor. Ce mare lucru este ca aceştia să fie nişte ochi curaţi şi sănătoşi!

5. Dacă este o mare minune şi o mare binefacere deschiderea ochilor trupului, pentru vederea lucrurilor materiale,
desigur, este o nespus mai mare minune şi binefacere deschiderea ochilor sufletului acelora care trebuie să îndrume viitorul poporului în vederea lucrurilor celor duhovniceşti, spre fericirea şi mântuirea cea adevărată a celor pe care îi iubim.

6. Omul poate fi un împreună-lucrător cu Dumnezeu, de un ajutor nespus de preţios în răspândirea luminii pe pământ (Fapte 26, 17-18).
După cum poate fi şi un slujitor al întunericului, închizând ochii oamenilor, să nu vadă, şi întunecându le mintea, ca să nu-L cunoască pe Dumnezeu. Şi una, şi alta vor avea urmări veşnice.

7. Nu este o mai mare nevoie pentru orice om decât aceea de a i se deschide ochii să vadă.
De aceea, cine ajută şi ceea ce ajută la dobândirea şi răspândirea luminii este mai necesar şi mai preţios ca orice.
Mai ales pentru cei tineri.

8. Toate mădularele sănătoase ale unui corp sunt necesare corpului, dar ochii sunt cei mai necesari.
Toţi fiii harnici ai unui popor sunt folositori poporului lor, dar cei care îl ajută să vadă adevărul,
adică cei care îl îndrumă pe căile cele bune,
acei fii ai lui care-i luminează mintea şi-l învaţă credinţa şi dragostea, cinstea şi vrednicia,
totdeauna aceştia sunt cei mai folositori.

9. Toate dorinţele bune şi toate rugăciunile înţelepte sunt de trebuinţă fiecăruia dintre noi,
dar ca să i se deschidă ochii spre a vedea, aceasta este dorinţa cea mai bună şi rugăciunea cea mai înţeleaptă pentru orice om.
Căci mai înainte de orice altceva, avem cea mai mare nevoie de lumină.

10. Cu cât ţi se deschid ochii sufletului mai atent, cu atâta vezi mai adânc şi mai înalt,
mai curat şi mai departe.
Iar din toate tainele pătrunse, lumina se revarsă tot mai fericit, coborând cerul până la cuprinderea sufletului
şi lărgind sufletul până la cuprinsul cerului.
De aici mai este doar o treaptă până la îngeri.

11. Ce greu este totdeauna să alegi calea cea mai bună a lui Hristos când ea este cel mai greu de găsit şi cel mai puţin plăcută oamenilor,
pentru că ea este cel mai puţin comodă pe pământ!
Tocmai de aceea – cea mai strălucită!

12. Cel dintâi Adevăr este Hristos (In 1, 17; 14, 6; 18, 37).
Al doilea este Cuvântul Său (II Sam 7, 28; In 17, 17).
Al treilea nu mai este altul.

13. Cea mai fericită alegere pentru orice om nu este aceea când el este ales împărat
sau cu atât mai puţin altceva, mai mic decât împăratul.
Nici când el îşi alege cea mai comodă cale sau casa cea mai frumoasă ori fiinţa cea mai plăcută…
Ci când, dintre toate glasurile care îl cheamă, el alege glasul lui Hristos.
Şi dintre toate căile, alege Calea Adevărului.
Şi dintre toate iubirile, alege iubirea Lui…
Şi dintre toate slujbele, ascultarea de El.

14. Deşi alegerea Adevărului nu-ţi poate aduce pe pământ, de cele mai multe ori, decât prigoniri şi necazuri, sărăcie şi singurătate,
totuşi nu există o mai strălucită răsplată pentru sufletul care Îl alege decât cea dăruită de El.

15. Acela care a ales şi alege necurmat calea adevărului, calea mântuirii, calea cerească
şi ţine cu orice preţ la această cale,
acela este omul cel mai fericit, cel mai bogat şi cel mai puternic.

16. Calea Adevărului este mai întâi învăţătura cea dreaptă (Fapte 18, 26),
adică înţelesul cel adevărat al Cuvântului Sfânt.
Înţelesul acesta s-a cristalizat în frumuseţe prin roadele sale (Mt 7, 16)
şi în timp, prin trăinicia sa (Fapte 5, 39).

17. Roadele şi durata sunt cele două semne după care se poate cunoaşte Adevărul.
Adevărul rodeşte sănătos şi durează neschimbat.
Iată cele două dovezi ale învăţăturii celei drepte prin care s-a născut
şi prin care rodeşte,
şi prin care durează Biserica lui Hristos
de două mii de ani.

18. Roadele ei sunt martirii credinţei creştine,
şi operele dragostei creştine,
şi aducerea atâtor popoare la lumina cunoaşterii lui Hristos, din întunericul păgânismului şi al înapoierii.
Iar Durata ei sunt douăzeci de veacuri până acum.
Şi veacurile fără de număr înainte (Ps 145, 13; Dan 7, 14; Lc 1, 33; Evr 1, 8).

19. Sufletul meu şi fiul meu, fii cu multă băgare de seamă ce învăţătură alegi şi ce credinţă primeşti.
Căci una este învăţătura adevărată.
După cum una este Credinţa
şi unul, Botezul,
precum este Un Singur Dumnezeu
şi este Un Singur Domn, Iisus Hristos (I Cor 8, 6; Ef 4, 5-6).
Acestea sunt ale tale. Şi al acestora să fii tu.

20. Învăţături false şi credinţe înşelătoare sunt multe.
Şi mulţi sunt propovăduitorii lor, care fac mai multe botezuri,
vestesc mai multe evanghelii,
pentru că slujesc mai multe duhuri (Gal 1, 7-9; II Cor 11, 4).
De aceştia să te fereşti şi tu. Şi să te rogi mereu Dumnezeului Adevărat şi Unic să te ferească şi El.
Amin.

Eterna iubire / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007

error

Author: Editor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *