Oastea Domnului

Deschideţi oamenilor porţile neprihănirii!

Aceasta este rugămintea pe care o face orice copil părinţilor şi îndrumătorilor săi, tuturor sfătuitorilor şi învăţătorilor lui.
Şi orice suflet omenesc neştiutor şi însetat de cu¬noaştere,
când vine şi cât umblă pe pământ, se roagă spre toţi:
„Deschideţi-mi, oricine puteţi, porţile neprihănirii.”

12. O, câtă răspundere ar trebui să simţim cu toţii faţă de toţi cei care vin la noi şi – chiar fără să poată grăi – aşteaptă să le deschidem porţile vieţii.
Ci ne roagă, prin toată înfăţişarea lor chinuită de dorul luminii şi lipsită de bucuria ei: Deschideţi-ne porţile neprihănirii!
O, veniţi să le deschidem. Cât mai larg cu putinţă.

13. Dragi părinţi, priviţi la faţa nevinovată şi la ochii întrebători ai copilaşului vostru, care se pregăteşte să intre în viaţă,
– şi ascultaţi rugămintea sufletului său: „Deschideţi-mi porţile neprihănirii.”
Nu-i deschideţi porţile largi ale păcatului, căci nu va intra numai în lume şi în păcate prin ele,
– ci va intra şi în pierzare. Iar împreună cu el, veţi intra şi voi.

14. Dacă iubiţi sufletul nevinovat al copilaşului vostru, deschideţi-i ochii, să-L vadă mai întâi pe Hristos.
Învăţaţi-l mai întâi rugăciunea, şi cinstea,
şi ascultarea, şi credincioşia, şi bunătatea Lui.
Deschideţi-i urechile, prin auzirea Numelui şi a Cuvântului cel Sfânt al Domnului.

15. Deschideţi-i apoi mintea spre simţăminte curate, înalte şi evlavioase.
Deschideţi-i porţile cunoaşterii şi ale ascultării de Hristos, spre a ajunge la o neprihănire conştientă şi dorită.
Şi apoi guriţa lui nevinovată, ca să-L laude pe Domnul
– spre slava lui Dumnezeu şi pentru realizarea voii Sale.

16. Voi, toţi care păstraţi sufletele şi care veţi răspunde înaintea Domnului pentru toţi cei cărora trebuie să le deschideţi porţile cunoaşterii – prin care vor intra şi în viaţa aceasta
şi prin care vor intra şi în cealaltă –
vă rugăm, priviţi cu milă şi cu răspundere la sufletele neprihănite care aşteaptă rugându-vă să le deschideţi porţile neprihănirii.
Numai ale neprihănirii.

17. Copilaşii voştri sorb cuvintele voastre, ca să nu scape nici unul din ele.
Ei privesc cu ochii măriţi la pilda voastră, căci faptele şi cuvintele voastre sunt cheia care le deschide lor porţile cunoaşterii.
O, cât de însemnat lucru este ce fel de porţi se deschid în faţa lor prin voi!

18. Sufletul meu şi fiul meu, nu uita niciodată răs¬punderea ce o ai pentru fiecare cuvânt pe care îl propovăduieşti cu graiul tău sau cu scrisul tău fiului tău şi fiilor altora.
Luptă-te neîncetat să deschizi prin tot ce faci porţile neprihănirii tuturor acelora care te ascultă,
care te citesc,
care te văd.

19. Gândeşte-te de fiecare dată spre ce porţi îndrepţi tu sufletele prin rodul tău şi prin pilda vieţii tale.
Ce porţi se vor deschide la moartea lor în faţa sufletelor din faţa ta?
Viaţa şi calea pe care le-o arăţi tu pe ce porţi îi vor trece în veşnicie?
Căci dacă le arăţi şi le deschizi porţile neprihănirii, pe urma lor vei intra fericit şi tu în împărăţia celor neprihăniţi.
20. Dacă le arăţi altora căile şi porţile stricăciunii, pe urma ta vor merge şi ei chinuiţi în prăpastia nefericirii veşnice.
Iar pe urma lor vei merge şi tu.
O Doamne, Duhule Sfinte, arată-ne tuturor căile şi porţile neprihănirii. Şi ajută-ne să mergem şi să intrăm pe ele la Tine.
Amin.

Traian Dorz, din ”Poruncile Iubirii”

Lasă un răspuns