Odată, pe înserate, un țăran se așeză pe pragul modestei sale case, bucurându-se de răcoarea serii.
În apropiere, șerpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea îl văzu pe țăranul nostru și se gândi:
“OMU’ ASTA E FĂRĂ GRES UN MARE LENEȘ, STĂ DE POMANĂ ȘI CÂT E ZIUA DE MARE LÂNCEZEȘTE PE PRAGUL CASEI…”
La puțină vreme, apăru un alt trecător.
Acesta se gândi:
“OMU’ ĂSTA E UN DON-JUAN. ȘADE AICI CA SĂ SE POATĂ UITA LA FETELE CARE TREC, BA POATE LE MAI ȘI NECĂJEȘTE…”
În fine, un strain care se îndrepta spre sat își zise:
“OMU’ ĂSTA E DE BUNĂ SEAMĂ UN MARE MUNCITOR.
A TRUDIT TOATĂ ZIUA, IAR ACUM SE BUCURĂ DE ODIHNA BINEMERITATĂ…”
La drept vorbind, nu putem ști prea multe despre țăranul așezat pe pragul casei.
Putem spune însă multe despre cei trei oameni care se îndreptau spre sat:
PRIMUL ERA UN LENEȘ,
AL DOILEA UN OM RĂU,
IAR AL TREILEA UN MARE MUNCITOR.
MORALA :
TOT CEEA CE SPUI VORBEȘTE DESPRE TINE…
MAI ALES CÂND VORBEȘTI DESPRE ALȚII… !
