din vorbirea fratelui Ioan Opriş la o adunare de revelion – 1972
Dragii mei, Dumnezeu a făcut minuni cu toţi omenii şi face cu fiecare… Şi a făcut şi cu mine. Numai de la închisoare, de şase ori m-a scăpat. Şi iată, sunt doisprezece ani de când am venit de la închisoare. Am mai fost hărţuit, dus ici-colea şi întrebat câte ceva. Dar încolo nu mi-au avut baiul. Şi când mă gândesc că atâţia oameni ca brazii îşi dorm somnul de veci acolo, unii chiar fără cruce la cap, cum era unul din Şard, din comuna vecină; şi cum era unul, preotul Tomescu din Orăştie, care era preot în Balşa. De când sunt acolo… Eu m-am întors de doisprezece ani… şi ei, înainte cu trei, patru ani de zile, au murit acolo. Unul pe Canal şi altul în altă parte. Şi din ăştia au fost cu miile… Douăzeci şi cinci de mii au rămas numai pe Canal, morţi acolo.
„Toţi care, în viaţă, crucea ca jugul aţi purtat şi Mie Mi-aţi urmat cu credinţă”… Nu numai să iei crucea s-o porţi ca un jug. Că foarte mulţi poartă crucea ca jugul, dar nu-I urmează Lui cu credinţă. Cum zicea Părintele Iosif, arătându-L pe Domnul Iisus, [Care spunea]: „Cu crucea după Mine, fiule! După Mine, fiule, cu crucea! După Mine, şi nu după tine”. Nu tăia din cruce, nu scurta din cruce! Nu te duce în dreapta sau în stânga, sau în sus, sau în jos! N-o pune jos de câte ori ţi se pare grea, ci fă-ţi din ea jug. Ia-o după cap şi du-o înainte. „Toţi care, în viaţă, crucea ca jugul aţi purtat şi Mie Mi-aţi urmat cu credinţă, veniţi de luaţi darurile ce am pregătit Eu vouă şi cununile cereşti”. Către aceştia va zice: către cei obosiţi. „…Că jugul Meu e bun şi sarcina Mea e uşoară.”
Noi zicem: „Crucea mea-i grea… Crucea mea-i mai grea ca la toată lumea”. Domnul Iisus spune: „Sarcina Mea sau crucea Mea-i uşoară”. Domnul Iisus zice că-i uşoară, şi tu zici că-i grea. Odată, în Ziua Judecăţii, se va vedea cine a avut dreptate: Domnul Iisus sau tu. Dacă a spus Fiul lui Dumnezeu că crucea Lui e uşoară, că sarcina Lui e uşoară, că jugul Lui e bun… tu zici că-i rău, că-i prea greu, că nu-l mai poţi duce, că a intrat carul în noroi şi nu-l mai poţi trage… şi aşa mai departe. Va sosi o zi când vei vedea că, dacă tu duceai crucea după El, crucea ta era uşoară. Dar dacă ai mers cu crucea după tine, după capul tău, ai târât-o şi ai dus-o numai aşa cum îşi duce o oaie o blană plină de râie… Şi-o duce, că n-are ce face, că ea nu se poate dezbrăca de ea şi şi-o duce. Aşa îţi duci şi tu, fratele meu sau sora mea, crucea. Dacă ţi se pare povară, să ştii că şi este povară. Şi te va zdrobi într-o zi această povară, dacă o duci fără Domnul.
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 3 (50 de vorbiri frăţeşti de la adunările Oastei Domnului).
