Ultima ediţie a Târgului Naţional de Carte şi Revistă religioasă (desfăşurat la Sibiu, între 2-5 noiembrie a. c.) mi-a oferit (încă) un temei de bucurie. La unul din standurile editurilor prezente mi-a reţinut atenţia un autor, Maria-Daniela Pănăzan, şi un titlu: Poezia religioasă românească. O istorie comentată, Ed. Crono Logia, Sibiu, 2017. Un volum impresionant, de 376 de pagini, în care sunt antalogaţi câteva zeci de scriitori de factură religioasă sau care au o pronunţată viziune poetică în sfera religiosului. După câteva pertinente consideraţii analitice (Manifestări ale sacrului în poezie, Influenţe creştine în poezia românească, Ipostaze lirice religioase etc.), la Mărturisitori pentru Hristos. Convergenţe între poezia carcerală şi poezia religioasă, Maria-Daniela Pănăzan îl plasează, în spaţiul poeziei imnografice, şi pe Traian Dorz (pp. 227-230). O poziţionare corectă, reparatorie, pentru un creator nativ, exponenţial, asupra căruia foarte puţin din cercetătorii fenomenului în discuţie şi-au făcut timp să se aplece. Şi pe care mulţi dintre aşa-zişii cercetători preferă să îl… evite. Pentru că, nu-i aşa, ignoranţa activă, organizată, te scuteşte, de foarte multe ori, de efortul de a gândi în termenii unei analize riguroase, precise, mai ales când despre Traian Dorz nu există foarte multe surse comode de abordare, pretabile amneziei ghilimelelor. Or, autoarea (membru al Uniunii Scriitorilor, cu o vastă activitate literară şi câteva zeci de volume de studii, analiză literară sau creaţie proprie) se complace în ipostaza de diagnostician al unei perioade extrem de complexe şi fertile, pe care şi-o împropriază la modul de harismă, intrând în intenţionalitatea tonică a poeziei scrisului dorzian, pentru că, spune Maria-Daniela Pănăzan: „Marile creaţii sunt rodul întâlnirilor cu Dumnezeu în Iubire, manifestate prin raportare la sacralitatea vieţii. Poezia de inspiraţie religioasă este o formă concretă de comunicare, dintotdeauna, a omului cu Dumnezeu (coperta 1, interioară)”.
După câteva succinte menţiuni biografice şi trimiteri la opera poetică, autoarea se opreşte în special asupra poeziei imnografice a fratelui Traian, mai precis asupra Cântărilor Psalmilor, nu însă înainte de a face cuvenita precizare: „Reeditată la Editura Oastea Domnului din Sibiu, întreaga Cântare nemuritoare a poetului Oastei, Traian Dorz, este azi tot mai mereu citită şi… citată. Meditaţii, imnuri, rugăciuni, proverbe, ziceri, poezii, psalmi, colinde sau cântece, toate alcătuiesc o comoară a unui mare şi vrednic Ostaş al Domnului, comoară poetică de care azi ne bucurăm şi noi, cei care descoperim timid un trecut de luptă biruitoare” (p. 228). Şi continuă autoarea: „Cântările Psalmilor constituie opera de căpătâi a lui Traian Dorz. Bine închegat tematic, acest volum este o versificare modernă a celor 150 Psalmi biblici. Având predecesori pe Mitropolitul Dosoftei şi pe poetul contemporan Vasile Militaru – alţi autori de psalmi moderni fiind până la el Alexandru Macedonski şi Tudor Arghezi –, Traian Dorz este un profund poet creştin, ancorat sufleteşte în poezia psalmilor” (idem).
Analiza continuă cu referiri punctuale la virtuozităţile artistice ale fratelui Traian relevate de anumiţi psalmi, pentru ca, în finalul materialului, autoarea să concluzioneze: „Poetul Traian Dorz face parte din speţa celor care au crezut până la capăt în puterea rugăciunii şi a poeziei de-a recrea lumea, de-a recrea un spaţiu sacru, în care să trăim bucuriile creştine în linişte, cântare şi psalmodiere a bunătăţii divine. Prin opera sa, el rămâne nu numai poetul Oastei Domnului, ci şi unul din cei mai prodigioşi autori de literatură religioasă, opera lui numărând câteva mii de pagini de poezii, dar şi de meditaţii creştine, toate ilustrând imaginea unui sensibil şi delicat poet al literaturii veacului trecut” (p. 230).
Salutăm apariţia şi concreteţea unor asemenea studii / antologii, în care exerciţiul critic nu face cumetrie (doar) cu comoditatea ignoranţei, ci e, mai ales, un act de responsabilizare şi profesionalism.
Romeo PETRAŞCIUC
articol publicat în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului,
”Iisus Biruitorul”, Anul XXVIII, nr. 50 (1130) 4-10 DECEMBRIE 2017
