Să aveţi neîncetat pomenirea lui Dumnezeu. Astfel mintea voastră va dobândi tărie. Tăria minții vine din trezvie. Trezvia este dragostea pentru Dumnezeu. Este să ai întotdeauna în mintea şi în inima ta pe Hristos, chiar şi când te îndeletniceşti cu alte treburi. Este nevoie de dragoste către Hristos, de ardoare. Pomenirea morţii o veți dobândi prin rugăciunea „Doamne Iisuse…, prin rugăciunile Bisericii, prin imne, aducându-vă în minte lucrările lui Dumnezeu şi fragmente din Sfânta Scriptură şi din alte cărți duhovniceşti. Asta, de bună seamă, cere o aplecare către bine; nu se face din constrângere, ci întâi de toate prin harul dumnezeiesc. Însă harul dumnezeiesc are nevoie de temeiuri, de iubire şi de smerenie.
Dacă trăiţi în har, răul nu vă va lovi. Dacă nu trăiți cele dumnezeieşti, răul vă va înconjura, vă va cuprinde moleşeala şi vă veți chinui. Dacă vedeți moleșeală, omul nu este bine sufleteşte. De multe ori, când vedem un om liniştit, discret, părând a avea chiar discernământ, zicem:,,Un om foarte bun, un sfânt”. El, însă, s-ar putea să fie doar un molâu. Molâii, leneșii, puturoşii nu sunt plăcuți înaintea lui Dumnezeu. Lenevia este un lucru tare rău. Moleşeala este boală, este păcat. Dumnezeu nu ne vrea molâi. „Am uitat să fac treaba asta”, sau,,Am uitat să închid uşa când am ieşit”. Ce înseamnă „am uitat”? Să nu uiţi! Să fii atent! În vreme ce multa strădanie, mişcarea, osteneala, făptuirea – sunt virtute. Osteneala duhovnicească este luptă, luptă duhovnicească. Cu cât mai nechibzuiți sunteți, cu atât veți fi mai chinuiți. Dimpotrivă, cu cât veți fi mai evlavioși și mai atenți, cu atât veți fi mai fericiți.
Sursa: „Ne vorbește părintele Porfirie – viața și cuvintele – editura Egumenița și editura Cartea Ortodoxă
