Încercările sunt o binecuvântare pentru noi
Gândiţi-vă, apoi, că tunsul este un bine pentru oaie. Înainte de a începe tunsul, lâna este lungă şi învechită. Fiecare tufiş şi mărăcine smulge câte un fir din ea. Oaia ţi se pare că poartă o haină zdrenţoasă. Şi apoi, dacă i s-ar lăsa lâna, n-ar fi în stare să suporte arşiţa verii. Ar fi peste măsură de împovărată cu îmbrăcămintea şi, desigur, ar tânji şi s-ar îmbolnăvi, aşa cum am păţi şi noi dacă în toiul verii am purta cojoacele iernii.
Aşa e, fraţilor, şi cu noi. Când Domnul ne tunde, nu ne place această operaţie, cum nu le place nici oilor. Însă această operaţie este spre slava Lui şi spre binele şi fericirea noastră.
Sunt multe lucruri pe care noi le-am păstra, dar păstrarea lor nu ne-ar fi spre binecuvântare, ci spre blestem. Mana care a căzut din cer a fost numai atâta timp bună, cât timp Cuvântul lui Dumnezeu a binecuvântat-o. Însă când binecuvântarea a încetat, a făcut viermi şi miros.
Mulţi oameni şi-ar păstra bunurile până când ele s-ar strica cu totul, însă Dumnezeu nu voieşte aceasta.
Până la un timp a fost pentru tine o binecuvântare să fii bogat; însă mai departe ar fi fost o pierzare şi de aceea ţi-a luat Domnul bogăţia pământească.
Până la un timp, copilul tău a fost pentru tine o fericire. Dar nu peste mult timp ar fi devenit un stricat, de aceea s-a îmbolnăvit şi a murit.
Preot Iosif Trifa / CA O OAIE FĂRĂ DE GLAS (Isaia 53, 7) – Câteva învăţături luate din asemănarea cu oile –
Editura «Oastea Domnului», Sibiu – 2001
