Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Umblaţi ca fii ai Luminii!

Umblaţi ca fii ai Luminii!

Umblaţi ca fii ai Luminii!

Meditaţie la Apostolul din Duminica Sf. Ioan Scărarul (Ef 5, 8-19)

În Duminica aceasta, numită şi a Sfântului Ioan Scărarul, suntem chemaţi să recitim în tihnă textul paulin adresat efesenilor. Sunt doar câteva versete, dar pline de suavitatea răcoroasă a Împărăţiei lui Dumnezeu. E cetatea unde, nu doar după Tradiţie, s-a retras Maica Domnului sub îngrijirea Sfântului Ioan Evanghelistul şi a Sfintei Maria Magdalena, cea din urmă avându-şi cel dintâi mormânt lângă casa ce este pusă „pe numele” Maicii, acolo, aproape, pe Muntele Privighetorii. Un ţinut luminos, altă dată aproape de mare. Acum ceva mai depărtat, marcat de existenţa bizantină şi apoi otomană. Dar mărturisind încă despre modul în care Evanghelia a străfulgerat pe valea unde, altă dată, templul Dianei da mărturie despre credincioşia locuitorilor. Acestora le vorbeşte Pavel. Unor oameni care nu erau lipsiţi de religiozitate, dar care abia în Hristos descopereau adevărul de credinţă al Evangheliei. Ap. Pavel îi poartă dinspre credinţa onirică – în Diana, zeiţa viselor şi comportamentului moral obscur –, spre aceea apolinică, luminoasă, legată de zeul Apollo, pentru ca apoi să le descopere adevărul: Hristos este Lumina. Nicio altă lumină nu este ca a Lui, niciuna nu este, de fapt, Lumina. Sf. Ap. Pavel le descrie drumul parcurs de sufletul lor religios, de la credincioşie la credinţă, mărturisire şi conţinut: „Altădată eraţi în întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii!” (Efeseni 5, 8). Deschide astfel, asemenea Sfântului Ioan Scărarul, în Scara sa, lecţia creşterii în pedagogia lui Dumnezeu. Le arată că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr. Le cere să nu fie părtaşi faptelor celor fără roade ale întunericului. Cred că este unul dintre cele mai aspre cuvinte apostolice la indiferenţa dinaintea răului – duhovnicesc ori civic deopotrivă –, chemând la atitudine dinaintea încălcării Evangheliei. Sfântul Pavel cere: „Osândiţi-le pe faţă” (Efeseni 5, 11). Dând astfel tonul atitudinii, poziţionării creştinului dinaintea faptelor întunericului. Asta face diferenţa între opoziţia politică şi cea duhovnicească dinaintea răului social. Dinaintea oprimării, neorânduielii ori rânduielii strâmbate după linia frântă a prăpastiei morale. Nu, nu non-combatul e soluţia propusă de Sf. Pavel. Ci opoziţia cu armele luminii. La vremea postirii, îndemnul intră până în adâncul inimii: „Căci tot ce este descoperit lumină este. Pentru aceea zice: Deşteaptă-te, cel ce dormi, şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos” (Efeseni 5, 14). Nu vorbea unor orăşeni nevinovaţi. Până astăzi se păstrează aici, la Efes, cea dintâi reclamă la o casă a curviei. Un punct de intrare a beţiei în coasta culturii greceşti a locului. Se văd încă urmele strălucirii romane care astupă, oarecum, urmele unei civilizaţii greceşti străvechi. Aici este şcoala ctitorită de Împăratul Traian, unde va fi vorbit, de fapt, Sf. Pavel. Stadionul unde va fi avut cuvânt cu putere multă. Biblioteca străveche a cărei faţadă până astăzi ne-aduce aminte de lumina din cultura intelectuală a lumii aceleia. Pavel nu vorbea unor oameni care nu înţelegeau ce este lumina, ci unora care nu ştiau să o fructifice în rodul înţelepciunii autentice. Straşnic mesaj şi pentru noi! Dintâi, capitolul acesta ne vorbeşte despre umblarea în iubire. O iubire ce trebuie ruptă de amăgirea desfrânării, a lăcomiei şi închinării la idoli (Efeseni 5, 2-5). Chemarea la rezistenţă dinaintea amăgirii prin cuvânt ne atrage atenţia că şi cuvintele pot produce desfrânare, lăcomie şi închinare la idoli. Iar oamenii sunt propriii lor idoli cu uşurinţă. De aceea insistă mai apoi pe roadele luminii. Pe moştenirea Împărăţiei lui Dumnezeu, în contrast cu moştenirea lumii idolilor, o lume a întunericului şi a întunecării luminii. Cererii dintâi a Sf. Pavel – nu vă faceţi părtaşi cu închinătorii la idoli (Efeseni 5, 6-7) – i se adaugă sfaturile-porunci ale aşezării în disciplina morală şi cultică a Ortodoxiei. Îndemnul este simplu: „…nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului” (Efeseni 5, 17). Aici putem încerca să deschidem Scara Sfântului Ioan. El ne spune că a înţelege voia Domnului înseamnă a o împlini. Cum? Prin sporirea cunoaşterii raţionale şi cultivarea valorilor duhovniceşti, a căror construcţie nu este una ruptă, fracturată, ci unitară. De aceea locuirea pe ultima treaptă ce apropie de Rai înseamnă parcurgerea şi rămânerea pe toate treptele, parcurgându-le. Nu există valoare duhovnicească fără împlinirea altei valori duhovniceşti. Şi toate se articulează, se leagă, în voia lui Dumnezeu. Iar voia Lui nu poate fi urmată îmbătaţi de vin ori putere. Ci numai îmbibaţi în Duh Sfânt, Cel care inspiră vorbirea în psalmi şi laude şi cântări duhovniceşti (Efeseni 5, 19). Pare descrierea unei adunări creştine (a unei comunităţi de ostaşi, de ce nu?), care îşi ţine aproape de inima Sa pe Iisus Hristos.

Îndemnul final al acestui text – cântând Domnului în inimile voastre (Efeseni 5, 19.b) – prezintă unul din roadele postului de care am cam uitat în cuvintele noastre duhovniceşti. Ne aduce aminte de bucuria postirii, care aduce în inimă bucuria cântării. Măsura unei inimi bune este cântarea destinsă a luminii care a învins întunericul.

Pentru noi, cei din Oastea Domnului, poate nu strică să ne aducem aminte cu ce preţ de lacrimi s-au scris cântările noastre şi cum ele acum sunt bucurie celor ce s-au lăsat muceniciţi scriindu-le, cântându-le. Aşa este alcătuită osatura de duh a Bisericii! Cei care refuză închinarea la idoli şi comoditatea dinaintea întunericului lasă mereu roade de bucurie în livada duhovnicească a Bisericii. Sfântul Pavel avea dreptate. A umbla în lumină înseamnă a umbla în Hristos. Restul lucirilor sunt bliz-uri ale întunericului care se ascunde în idoli.

Pr. Constantin NECULA

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *