Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home URMELE LUI…

URMELE LUI…

URMELE LUI…

Vorbirea fratelui Costică Iacobuţă
de la adunarea din a treia seară de priveghere a fratelui Popa Petru

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Îndurerată şi fericită familie, îndureraţi şi fericiţi fraţi! Ne exprimăm în felul acesta, în clipa şi în împrejurarea aceasta nebănuită. Aşa cum amintea şi fratele Vasile, miercuri, toată ziua, nu-mi aflam locul. N-am avut nici un rost la treabă, în nici un fel. Pentru ca, miercuri seara să mă zbat să plec la adunare la Târgu Ocna şi acolo să aflu (din nou spun) fericita şi dureroasa veste. Fericită pentru felul în care şi-a isprăvit alergarea unul dintre părinţii şi înaintaşii noştri care ne-a lăsat pilda cea mai demnă şi cea mai vrednică de urmat. Mergând împreună zeci de ani pe calea aceasta a Domnului, în Lucrarea Oastei, [l-am văzut mereu] statornic, neobosit, fără preget oriunde şi oricând, şi oricum a fost nevoie.

De aceea, în clipa şi-n împrejurarea aceasta, durerea e aşa de mare, pentru că acum, în lupta aceasta când atâtea duhuri se luptă cu Lucrarea, am pierdut pe unul dintre cei mai destoinici apărători. Acum când nu mai este în viaţă în mijlocul nostru, putem să-i arătăm calităţile de neînlocuit. Aşa cum un alt Părinte Iosif nu s-a mai ridicat, un alt frate Marini nu s-a mai ridicat, un alt frate Petru… nu vedem deocamdată. Domnul poate să scoată. Să ne rugăm şi noi împreună cu părinţii noştri, aşa cum zicea Părintele Trifa, care ne-a lăsat scris: „Dacă va fi îngăduit să fac o ultimă rugăciune în clipa plecării mele de pe pământ, ultima mea rugăciune va fi aceasta: Trimite, Doamne, Lucrării Tale oameni plini de Duhul Sfânt”. Mame destoinice şi pline de Duhul Sfânt, care să poată creşte copii şi tineret destoinic şi plin de Duhul Sfânt.

Unul dintre aceştia a fost fratele Petru, care, din prima parte a vieţii sale, am putea spune că a venit din lumea duhurilor trimis în lumea aceasta parcă cu o misiune, cu o chemare şi cu un dar special. Ce pierdere mare şi ce gol va rămâne de‑aici încolo… Ce va simţi familia…

Ce fericiţi sunt copiii care au avut parte ca, din lumea duhurilor, să fie trimişi într-o astfel de familie! Crescuţi şi pregătiţi, şi redaţi Lucrării într-o astfel de familie şi pregătiţi de-aici, din familia şi din Lucrarea aceasta, pentru familia cealaltă, fericită şi veşnică!

Îi mulţumim Domnului pentru astfel de suflete cu care am putut veni aşa de frumos şi fericit împreună. Şi oricând am avut ceva, am împărţit şi împărtăşit. Şi el totdeauna a avut ceva deosebit pentru fiecare în parte, în frământările vieţii.

Sunt prea tainice lucrurile… nu ştim de ce dragostea Tatălui ceresc a hotărât şi a îngăduit aşa. După nevoia Lucrării şi a noastră, nici nu bănuiam că ne-om despărţi aşa de repede şi în felul acesta.

Aşa cum au mai amintit fraţii, doream, în toamna aceasta, să mai trecem o dată pe aici, să ne aducem aminte de anii noştri din copilărie, când ne-am întâlnit sub Crucea şi Jertfa Domnului Iisus, închegaţi şi înfrăţiţi prin Sângele şi Jertfa Domnului Iisus, care ne-a legat ca pe îngeri, mai mult decât cu fraţii din familie. Şi care ne-a păstrat, datorită dragostei lui Dumnezeu, aici împreună, unde ne-am cunoscut, pentru că El ne-a chemat împreună, ne-a aşezat împreună şi ne-a păstrat împreună, pentru că vrea împreună să ne ducă în Împărăţia Sa fericită şi veşnică.

Am vrea să ne aducem aminte de cuvântul care spune despre cei care îi învaţă pe mulţi să umble în neprihănire, că vor străluci ca stelele şi ca soarele, în Împărăţia lui Dumnezeu, în vecii vecilor.

Suntem deplin încredinţaţi că fratele Petru doarme. Suntem aşa de mângâiaţi şi liniştiţi în privinţa acesta! Mâine dimineaţă, când Domnul îl va chema şi pe el, şi pe noi, se va deştepta ca după o noapte de somn. Dacă noi vom fi în viaţă, vom fi chemaţi şi schimbaţi, întâlniţi în văzduh şi duşi împreună acolo de unde nimeni şi nimic nu ne va mai despărţi niciodată.

Ne pare aşa de rău că am stat aşa de puţin împreună şi am lucrat aşa de puţin împreună, din cauza distanţei la care am fost aşezaţi. Acum când sunt dezlegat de legăturile serviciului, ziceam că vom putea sta mai mult împreună şi vom putea mai mult umbla împreună, aşa cum umblam în anii tinereţii şi ai copilăriei noastre. Am rămas zdrobit când am auzit că fratele Petru ne-a părăsit… Şi dorinţele ne-au rămas neîmplinite, rămânând, mai arzătoare, să ni le împlinim dincolo, acolo de unde nimeni şi nimic nu ne va mai despărţi niciodată.

Familia să rămână deplin liniştită şi încrezătoare, chiar dacă – aşa cum am spus – pierderea nu-i uşoară şi nu-i puţină şi golul nu se va completa. Ce fericiţi am fi dacă s-ar ridica alţii ca fratele Petru… dintre gineri, dintre fraţii din împrejurimi şi din Lucrare… Ca împreună să ne putem continua lupta [aşa ca până aici]; şi să ne-o putem sfârşi şi noi ca el, biruitori. Şi, aşa cum zice Sfântul Pavel, i se potriveşte şi fratelui Petru acuma să spună: „Călcaţi pe urmele mele, pentru că şi eu calc pe urmele lui Hristos”. De când ne-am cunoscut, nu l‑am cunoscut altfel, decât în dorinţa de-a călca curat şi înalt, şi sfânt pe urmele Domnului. Şi ne-a îndemnat pe fiecare şi ne-a chemat (şi pe alţii) să păşim pe urmele Domnului Iisus. Pentru ca să sfârşim Acolo de unde am venit, în Împărăţia fericită şi veşnică de unde nimeni şi nimic nu ne va despărţi niciodată.

Slăvit să fie Domnul!

Frate de aur şi de miere sfântă – Popa Petru de la Săucani 

– Sibiu : Oastea Domnului, 2014, vol. 1

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!