Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home VĂDUVA DIN SAREPTA SIDONULUI

VĂDUVA DIN SAREPTA SIDONULUI

VĂDUVA DIN SAREPTA SIDONULUI

Acum sâmbătă avem praznicul Sf. Prooroc Ilie. Viaţa şi lucrarea Sf. Prooroc se află în Biblie la cartea I Regi capitolele 17, 18 şi 19. Multe minuni şi învăţături sunt în viaţa acestui prooroc. Acolo e şi văduva din Sarepta Sidonului. Domnul îl trimise pe Ilie să-l hrănească această văduvă care n-avea decât „un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior”. Dar, prin minune, Domnul a sporit mereu făina şi untdelemnul, aşa că „multă vreme a avut ce să mănânce ea şi familia ei, şi Ilie” (I Regi 17, 9-16). Şi acolo este şi minunea cu corbul ce l-a hrănit pe Ilie lângă pârâul Cherit (I Regi 17, 6).

Domnul Dumnezeu Se îngrijeşte şi azi în chip minunat de copiii lui. Văduva din Sarepta Sidonului trăieşte şi azi.

Şi trăieşte şi corbul care l-a hrănit pe Ilie. El zboară şi azi cu ajutor pe tot locul pe unde un copil al lui Dumnezeu strigă şi cere ajutor.

Lumea de azi e plină de mizerii, de şomeri, de oameni flămânzi, pentru că au dispărut copiii lui Dumnezeu. Căci copiii lui Dumnezeu „nu duc lipsă de nimic”. Azi nu se mai umple ulciorul văduvei din Sarepta şi nu mai zboară corbul lui Ilie, pentru că flămânzii de azi nu mai sunt copiii lui Dumnezeu, n-au nimic cu Tatăl cel ceresc.

Pentru un copil al lui Dumnezeu, ulciorul se umple şi azi şi corbul zboară şi azi. Mi-aduc aminte. În toamna anului 1932, luptam cu mari greutăţi financiare. Un cambiu de 20 mii lei ne bătea la uşă şi n-aveam nici un leu. Mare strâmtorare. Nu ne rămâne altceva decât să ne rugăm – zice fratele Marini. Să facă Domnul ceva. Şi ne-am rugat. Iar dimineaţa fratele Marini vine de la Librărie cu vestea că a sosit „corbul”. Venise de la Vidra omul care cumpărase pământul şi adusese restul de bani – chiar 20 mii de lei – înainte de termen cu două luni. Spunea omul că „aşa i s-a nimerit, să plătească acum”.

În orice strâmtorare ar ajunge un copil al lui Dumnezeu, el primeşte ajutor şi scăpare la timp.

Fiecare din noi avem ulciorul văduvei din Sarepta Sidonului. Câtă vreme suntem copii lui Dumnezeu, El ne pune zilnic în el „untdelemnul” de care avem lipsă.

Iar, în schimb, când noi căutăm mereu să umplem acest ulcior, când lăcomia ne duce să strângem mereu la „făină” trecătoare, de parcă am trăit sute ani – atunci, de cele mai multe ori, „ulciorul” nu se umple. „Este om care se osteneşte şi munceşte, şi se sârguieşte şi cu atât mai mult se lipseşte. Şi este om slab, fără de ajutor, lipsit de putere şi împovărat de sărăcie. Şi ochii Domnului au căutat spre el şi s-au mirat de el mulţi”… (Înţ. Sir 11, 11-14).

Da! Când Domnul grijeşte „ulciorul”, atunci oricât de sărac ar fi omul, el îşi are pâinea şi hrana lui zilnică. Căci nu s-a văzut încă nici un „drept cerşind pâine” şi murind de foame. Dar, în schimb, „bogaţii au sărăcit şi au flămânzit”, căci „ulciorul” lor nu era sub binecuvântarea Domnului.

Fratele meu! Lasă-ţi „ulciorul” tău în seama şi binecuvântarea Domnului şi nu vei duce lipsă de nimic. „Făina” şi „untdelemnul” nu se vor găta niciodată din casa ta şi din sufletul tău.

«Isus Biruitorul» nr. 30 / 21 iulie 1935, p. 1

Părintele Iosif Trifa la zile de sărbătoare
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *