3 aprilie – 
Psalmul 41, vers 4
Dintre toate bolile fiinţei noastre cele mai grele şi mai primejdioase sunt bolile sufleteşti. E greu, desigur, când trupul este bolnav şi neputincios, dar o nenorocire mult mai mare este atunci când sufletul este neputincios şi paralizat. De orice boală trupească ar suferi cineva, dacă sufletul lui este sănătos, trupul rezistă şi supravieţuieşte, biruind încercări care păreau imposibil de trecut, fiindcă primeşte putere deplină din tăria sufletească. Dar când sufletul cuiva este bolnav şi tânjeşte, slăbind şi uscându-se — atunci poate să fie trupul acelui om cât de puternic şi de tânăr, cât de frumos şi de plin de sănătate, el, curând, ajunge o ruină şi se prăpădeşte cu totul. De aceea este neapărată nevoie ca în tratamentul oricărei boli să se cunoască mai întâi natura ei, căci toate bolile trupeşti au adevărata cauză un microb sufletesc.
Bolile sufleteşti nu se pot vindeca numai cu leacuri trupeşti, ci mai ales cu altceva: cu leacul cel sufletesc care este Sângele lui Hristos. Nu există nici un fel de boală trupească sau sufletească să nu-şi aibă cauza şi începutul în vreun păcat. În păcatul desfrânării sau al lăcomiei, al mâniei, al zgârceniei, al urii — sau al vreuneia din celelalte ramuri ale acelei blestemate rădăcini care este păcatul, creatura diavolului. De aceea psalmistul Domnului ne îndeamnă să ne rugăm lui Dumnezeu mai întâi pentru vindecarea sufletului nostru. Să ne izbăvească Domnul mai întâi de povara păcatului sufletul nostru, fiinţa noastră duhovnicească. Să ne vindece mai întâi rănile fărădelegilor noastre, din cauza cărora suferim şi suntem bolnavi şi cu trupul. Că acest lucru este întocmai aşa, ne arată în atâtea locuri Sfânta Evanghelie! Mântuitorul, când vindeca bolile trupeşti ale oamenilor, avea totdeauna grijă să înlăture mai întâi adevărata pricină a bolii lor, adică le ierta păcatele. Căci vina păcatelor îl dusese pe bietul om bolnav în neputinţa trupească (Mat. 9, 2; Ioan 5, 14) şi vindecarea lui deplină numai aşa putea veni dacă îi ierta întâi sufletul de păcate.
Dragă frate sau soră, oricine ai fi tu şi oricare ar fi boala cea de care suferi, dacă doreşti cu adevărat să te faci sănătos, vino mai întâi la Doctorul sufletelor noastre, la Domnul Iisus Hristos! Înaintea Lui îţi adu bine aminte de toate păcatele tale şi vei descoperi cu siguranţă pe acela care este cauza bolii tale trupeşti. Mărturiseşte-l, nu-l ascunde! Cere-I Domnului, cu lacrimi şi cu părere de rău, iertarea pentru el, ca să poţi primi această iertare prin Sângele Său cel Sfânt şi să poţi primi uşurarea şi pacea sufletului tău, căci numai aceasta te va putea duce apoi şi la vindecarea bolii tale trupeşti (Iac. 5, 14-16).
Iar voi, cei care cercetaţi pe un bolnav, nu-l încurajaţi şi nu-l trataţi numai cu leacuri trupeşti. Ci, dacă îi vreţi cu adevărat însănătoşirea deplină, arăta-ţi-i cauza bolii sale: păcatul, şi leacul cel mai însemnat: Sângele Crucii lui Hristos şi darul Lui tămăduitor (1 Ioan 2, 1-2). Venind cu adevărat la Iisus va găsi oricând şi oricine vindecarea sa, ori de ce boală ar fi cuprins şi de orice natură ar fi boala aceasta!
