„… şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale…“ (Ps. 50, 4, 12, 13).
Psalmistul David, marele poet al Scripturii, face, în Psalmul 50, o rugăciune nemaiîntâlnită până atunci, unică prin conţinutul ei. Acest mare om al lui Dumnezeu ajunsese la concluzia că păcatul lui este pururea înaintea sa, dar, în disperarea lui, şi-a adus aminte de Domnul. Poate şi-a zis în inima lui: „acest păcat este pururea înaintea mea, dar nu şi înaintea lui Dumnezeu. Domnul poate să şteargă păcatul meu“. Poate că astfel de cuvinte răsunau în inima lui. Vă daţi seama ce a însemnat pentru el faptul că păcatul lui poate fi şters şi greutatea sa înlăturată? Acest păcat apăsa asupra lui David, dar el a ştiut că Dumnezeu poate să-i ia povara şi deci a îndrăznit să vină în faţa Domnului, prin rugăciune, mărturisindu-I Lui totul într-un fel cutremurat.
Rugăciunea lui David din Psalmul 50 a fost urmarea faptului că psalmistul a înţeles că Domnul îi poate şterge păcatul şi îl poate face, din nou, vasul Său ales. Aşa că, parcă strigând, acest mare om se roagă lui Dumnezeu cu nişte cuvinte simple, dar care L-au mişcat pe Domnul: „Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine… Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale“.
Dragă cititorule, dacă simţi că viaţa ta este plină de păcate de care totdeauna îţi vei aminti şi te vei izbi în viaţă, vreau să-ţi spun că astăzi este timpul să scapi de ele. Priveşte la acest mare om al Vechiului Testament. El a fost unul care ştia că n-are voie să facă păcat şi totuşi a făcut. Acum ştia că nu mai are altă cale de ales decât să trăiască sub vina păcatului făcut şi apoi să moară. Dar o clipă şi-a adus aminte de Domnul. Şi-a adus aminte că Dumnezeu l-a iubit. Şi în numele acestei iubiri a îndrăznit în faţa Domnului.
Dragă cititorule, adu-ţi aminte că atât de mult te-a iubit Dumnezeu, încât la vremea cuvenită a trimis pe singurul Său Fiu în lume ca să moară pe Cruce, pentru tine, ca tu, crezând în El, şi trăindu-I învăţătura, să trăieşti veşnic. Adu-ţi aminte acum de lucrul acesta şi îndrăzneşte la Domnul. Psalmistul David, după ce a îndrăznit la Domnul, ştii ce a experimentat? El a trăit apoi nişte clipe deosebite, când a văzut că puterea lui Dumnezeu îl ţine în viaţă, atunci când o mie cădeau alături de el şi zece mii la dreapta lui (Psalmul 90). Îţi închipui aşa ceva?!
Avem un Dumnezeu credincios Care nu-i uită pe ai Săi şi este mereu cu ei (I Cor. 1, 9). Îndrăzneşte şi acceptă legământul Acestui mare Dumnezeu Care pentru ai Săi a despărţit Marea Roşie şi, mai presus de tot, a dat ce-a avut mai scump pentru răscumpărarea noastră, pe Domnul Iisus Hristos. Şi nu cumva să te temi că nu vei putea ţine acest legământ, căci puterea lui Dumnezeu va fi cu tine şi nu tu vei ţine legământul acesta, ci Domnul te va ajuta să-l ţii. El îţi promite că are să fie cu tine şi aşa va fi, căci Cuvântul Lui este „Da“ şi „Amin“. Vei vedea cum mulţi dintre cei care n-au crezut în El se vor duce, dar tu vei rămâne.
Grăbeşte, iubite cititor, de te hotărăşte pentru Domnul, căci ziua de azi este a ta, dar cea de mâine nimeni nu ţi-a promis-o. Eu mă rog în numele scump al Domnului Iisus ca acum să te hotărăşti şi tu să intri în Oastea Bisericii lui Iisus Biruitorul.
Dumnezeul nostru veşnic să ne binecuvânteze şi să ne ajute a ne întâlni acolo în Veşnicie, la Nunta Mirelui din cer pentru care am alergat şi am ostenit pe acest pământ. Amin.
Slăvit să fie Domnul!
Mihai COSTE – Cluj-Napoca
