Voi să luptaţi mereu pentru a curăţi partea dinăuntru a sufletelor

Când începi să mărturiseşti puternic şi hotărât despre lume că lucrurile ei sunt rele,
când începi să osândeşti cu necruţare păcatul şi să strigi cu convingere şi curaj Cuvântul voii lui Dumnezeu,
cerând pocăinţă sinceră şi totală faţă de Hristos,
cerând naşterea din nou şi ascultarea deplină de Evanghelie,
– îndată se face gol în jurul tău… se ridică murmure şi poate pumni ameninţători.
Dar abia atunci eşti slujitorul Adevărului.
(pag. 13-14)
*

Voi să luptaţi mereu pentru a curăţi partea dinăuntru a sufletelor, prin primirea lui Hristos, prin sfinţirea Duhului, prin vindecarea inimii, prin naşterea din nou.
Căci în felul acesta, Hristos va face apoi cu uşurinţă şi sigur şi curăţirea părţii din afară: îndreptarea purtărilor şi a cuvintelor, a hainelor şi a părului…
(pag. 49)
*

Ca să se boteze şi să se reboteze oamenii, nu este nevoie să li se spună prea mult. Sunt gata s-o facă unii de nu ştiu câte ori. Oamenii se botează uşor, dar nu se nasc din nou aproape niciodată.
Dar ca să-L sfinţească în inimile lor pe Hristos ca Domn, aceasta trebuie să li se strige toată viaţa şi totuşi n-o fac aproape nici unii.

Ca să se hotărască omul să vină la biserică sau la adunare – şi chiar să se predea Domnului, să intre în Oastea Sa – nu-i tocmai aşa de greu; unii o fac uşor.
Dar ca să ajungă să dorească a-L realiza în viaţa lor pe Hristos, cât de greu este lucrul acesta!
Oamenii se „pocăiesc” uşor, dar se schimbă foarte greu.
(pag. 53)
*
Dacă nu-L veţi putea cunoaşte pe Dumnezeu sub forma iubirii şi a bunătăţii, aşa cum vi S-a înfăţişat El în Hristos,
spre a-L putea pătrunde prin credinţă şi prin Duhul Sfânt, cu fiinţa cea nouă şi duhovnicească născută de sus,
atunci nu-L veţi mai putea cunoaşte şi nici şti niciodată pe Dumnezeu.
(pag. 55)
*

Cine păcătuieşte cu voia, după ce a primit cunoştinţa Adevărului prin Cuvântul lui Dumnezeu,
adică după ce a aflat învăţătura prin care dragostea Duhului Sfânt l-a născut din nou,
şi după ce a gustat din bucuriile Harului răscumpărător,
şi după ce s-a împărtăşit din binecuvântările Sângelui Crucii, în legământul credinţei dintâi (I Tim 5, 12),
acela, alipindu-se de alte învăţături, pe care nu le primise, şi de alt duh, pe care nu-l avea înainte (Gal 1, 6-9; II Cor 11, 3-4),
este pierdut sigur
şi pe totdeauna (I Cor 15, 2; Evr 10, 26-27).
(pag. 66)
*

Facă harul lui Dumnezeu să vă apropiaţi şi voi, toţi cei care nu v-aţi apropiat încă de Hristos,
şi să aveţi şi voi fericirea să-L ascultaţi
şi să-L cunoaşteţi, să-L iubiţi şi să-L urmaţi.
Cred din toată inima mea că aceasta este unica fericire.
Cred din toată inima mea că nu mai există alta asemenea ei.
(pag. 90-91)
*

Numai omul care a venit la Hristos
şi cunoaşte naşterea din nou, – numai acela mai are lumina şi măsura să ştie unde este şi cum se pregăteşte răul, spre a-l opri.
Numai el are curajul de a osândi păcatul. Şi puterea de a lupta împotriva răului.
O, ce mare nevoie este ca un astfel de om să fie ascultat, iar nu ucis…
(pag. 95-96)
*

Cei puţini, care iau lucrurile în serios, când aud Cuvântul Domnului Iisus şi gândesc adânc, cinstit şi curat asupra lui,
fiind convinşi de adevăr, îl primesc îndată cu bucurie.
Şi renăscându-se din nou, se înnobilează din nou, după chipul Domnului, cel cu care se străduiesc să ajungă asemenea.

Înapoi acasă, se întoarce fiecare, de la Hristos, schimbat total faţă de felul cum a venit.
Va fi ori mai bun, ori mai rău decât la venire,
va fi ori izbăvit de toate păcatele sale, ori mai încărcat cu încă unul din cele mai mari păcate,
cu acela al urii sau al nepăsării faţă de Hristos,
păcat care este apoi nespus mai mare şi mai greu decât toate celelalte pă-cate de până atunci.
Fiindcă pe acesta îl face după ce aude şi cunoaşte pe Dumnezeu.

Lumea aceasta şi viaţa aceasta sunt un loc unde toate sufletele vin, după voia lui Dumnezeu, pentru a se întâlni cu Hristos şi cu Cuvântul Său. Pentru ca apoi să fie mântuite prin urmarea lui Hristos.
Şi pentru ca fiecare să aleagă calea care îi convine s-o ia faţă de El,
alegându-şi astfel, de bunăvoia lui fiecare, locul unde doreşte să-şi petreacă veşnicia.

În curând, fiecare om se va întoarce iarăşi în lumea duhurilor din care a venit în lumea aceasta.
Dar nici unii dintre noi nu ne vom mai întoarce înapoi tot aşa cum am şi venit în lumea aceasta.
Ne vom întoarce în veşnicie pe drumul pe care fiecare ni l-am luat de la întâlnirea cu Hristos:
ori cu Hristos, pe drumul luminii şi al fericirii veşnice,
ori de la Hristos, pe drumul cu satan, spre osândă şi pierzare veşnică (Mt 25, 46).

Gândeşte-te foarte serios asupra poziţiei, asupra atitudinii pe care tu o iei acum faţă de Domnul Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu, singurul tău Mântuitor – şi viaţa veşnică,
pentru că de atitudinea pe care tu o iei acum faţă de Iisus atârnă tot viitorul tău veşnic!
Dacă ai o minte curată şi o judecată cinstită, vei ajunge sigur la credinţa lui Iisus Hristos, la dragostea faţă de El şi la umblarea cu El pe totdeauna.
Şi vei fi pe totdeauna cu Hristos.
(pag. 104-105)

din volulmul: ” CALEA BUNULUI URMAŞ ” de Traian Dorz

Cea dintâi condiţie a mântuirii : naşterea din nou : selecţii din opera scrisă şi vorbită a omului lui Dumnezeu Traian Dorz / Rus Ovidiu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2014

error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *