În zarva de azi a popoarelor, la ora înaintată a vremii la care ne aflăm, trăirea adevărului dumnezeiesc din cuvintele de mai sus va aduce multă binecuvântare Bisericii lui Dumnezeu.
Căci pe pământul pe care Creatorul a semănat cu multă dărnicie dovezi despre puterea și bunătatea Sa, răsună azi tot mai asurzitor glasuri străine de El.
Dar „glasul străinilor” nu trebuie să pătrundă în Templul lui Dumnezeu, adică în noi cei răscumpărați. În acest Templu sfânt trebuie să domnească liniștea odihnitoare a prezenței lui Dumnezeu (Apoc. 1,5-10), căci numai așa preoții lui Dumnezeu își vor putea îndeplini bine slujba lor binecuvântată.
Avraam era fericit sub stejarii Mamre, căci acolo putea primi vizita oaspeților cerești. Lot însă nu avea și nu putea să aibă această liniște la porțile Sodomei, așa că neprihănitul acesta își chinuia sufletul „în fiecare zi”. Și cu toată bunăvoința arătată de el îngerilor veniți la Sodoma, aceștia voiau la început să stea mai bine în uliță decât în casa lui.
Moise în pustiu, în mijlocul multelor nevoi, neînțelegeri și cârtiri ale poporului, alerga la Dumnezeu în liniștea cortului întâlnirii. Ce ușoară ajungea astfel greaua lui însărcinare, și cât de minunat, marile greutăți se schimbau în mari binecuvântări!
În liniștea Templului, s-a descoperit Domnului tânărului Samuel, și acolo el a putut spune: „Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă”.
Și proorocii din vechime cum ar fi putut spune: „Așa vorbește Domnul”, chiar în fața împăraților, și cum ar fi putut rezista împotrivirilor oamenilor, când le vorbea de la Dumnezeu, dacă n-ar fi căutat liniștea prezenței dumnezeiești?
Tot în Templu, a primit printr-un înger și preotul Zaharia vestea nașterii lui Ioan Botezătorul.
Dar semețul împărat Ozia a voit să intre în Templul sfânt fără să aibă dreptul, și a fost lovit de Domnul cu lepră. Aspră lecție pentru voia noastră proprie, care caută să calce semeață acolo unde n-are dreptul. Căci este scris: „Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela Îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt și așa sunteți voi” (1 Cor. 3,17). Și acum cuvântul lui Dumnezeu ne întreabă: „Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu?”
Copil al lui Dumnezeu, nu știi că tu ești Templul lui Dumnezeu? Dacă știi, trăiești puterea acestui adevăr? Ești plin de „pacea lui Dumnezeu” (Filipeni 4,7) chiar și în aceste vremuri de război? Sau te lași copleșit de zarva popoarelor și de propriile tale gânduri?
Nu cumva din această casă de rugăciune, cum vrea Dumnezeu să fim (Luca 10,40), tu ai făcut o casă de negustorie (Ioan 2,16) sau chiar o peșteră de tâlhari? (Luca 19,46)? Să răspundem fiecare Celui al cărui Templu suntem. Căci dacă trăim acest adevăr, biata lume zbuciumată va avea prilejul să vadă slava lui Dumnezeu în Templul Său, și astfel mulți pot ajunge să aibă pace.
Biserica lui Dumnezeu, Mireasă a lui Hristos, trezește-te și îmbracă-te cu podoaba de mare preț înaintea lui Dumnezeu, e unui duh bland și liniștit (1 Petru 3,4) în ciuda frământărilor de azi, căci „Domnul este aproape, judecătorul este chiar la ușă.”
sursa: Familia Creștină, nr. 1, din anul 1941