Când nu spui exact câți ani ai, atunci ai minciună.
Când una gândești și alta spui cu gura, e minciună.
Când zici că n-ai să poți face ceva și pe urmă faci, e tot minciună.
Când exagerezi, atunci minți.
Când amăgești pe cineva, atunci ai mințit.
Când ai dosit un lucru, spunând că nu l-ai dosit.
Când ești chemat la masă și spui că ai mâncat, dar ți-e foame; când te faci bolnav, dar nu ești.
Când te prefaci că nu știi, dar știi.
Când te păzești de nevastă la ceva și spui că nu-i adevărat.
Când te îmbraci cum nu trebuie să te îmbraci (ca Tamar din Biblie, ca mascații de Anul Nou etc.).
Când ai spus că te duci și nu te-ai dus.
Când repetăm cele mincinoase spuse de alții, atunci mințim din nou.
Când spui că vine și n-a venit și invers, când spui că nu vine și a venit.
Când nu spui exact cât e ceasul.
Când nu spui drept cât câștigi, sau cu cât ai cumpărat, ori ai vândut.
Dacă nu spui cătă pensie ai ori salariu, atunci minți.
Când nu faci ce spune Scriptura și zici că ești credincios, te arăți mincinos.
Când ai ascultat la ușă și spui că nu ai ascultat.
Când declari ceva mincinos. Când juri strâmb. Când nu pui lucrurile așa cum trebuie și spui că le-ai pus bine.
Când te lauzi cu lucrurile altuia și nu-s ale tale.
Când nu spui drept unde te duci, ca să nu-ți ia altul înainte la vândut, la cumpărat, sau la altele.
Când inveți pe altul să nu spună drept. Ori pe copii sau pe nevastă, sau pe altcineva.
Când tăgăduiești cu tărie ceva ce este adevărat.
Când ești întrebat ce mai faci și răspunzi că faci bine, și nu este așa, ai spus minciună.
Când te prefaci în ceva ce te interesează.
Când faci ceva de ochii altora.
Când răspândești zvonuri neadevărate.
Când ai primit in gând să minți și n-ai avut prilejul acela.
Când iți întorci vorba.
Când crezi că-ți merge rău la târg, sau unde ai plecat pentru credințe deșarte, adică crezi în superstiții.
Când faci viclenie, cum au făcut gabaoniții.
Când spui minciuni de teamă.
Când spui că ai luat medicamente la caz de boală și nu le iei.
Când te vede cineva supărat și spui că nu ești supărat.
Când ai umblat acolo undeva și zici că n-ai umblat.
Când zici că iubești pe cineva și nu-l iubești.
Când adaugi la ce ai auzit sau scazi ceva la ceea ce ai auzit.
Când te vopsești, ca să te arăți frumoasă.
Când duci pe cineva în eroare.
Când ești vinovat și spui că nu ești vinovat.
Când nu faci ceva ca pentru Domnul, când faci un lucru de mântuială.
Când ai făcut un legământ cu Domnul și nu l-ai ținut.
Când ai spus că nu te lepezi și te-ai lepădat.
Când faci pe bogatul, ori pe săracul.
Când faci pe credinciosul și nu ești credincios așa cum apari.
Când spui că nu ai și ai.
Când spui că ai și nu ai ceea ce spui este tot o minciună. Când spui la cei din casă să spună că nu ești acasă și ești in casă.
Când spui că vii devreme și ai venit târziu.
Când spui că n-a mai rămas nimic și a mai rămas, și invers.
Când ai promis ceva și nu te-ai ținut de promisiune.
Când nu citești așa cum este scris acolo.
Când copiezi ceva și nu scrii cum este acolo.
Când scrii cuvinte pe care tu le înțelegi greșit.
Când ințelegi greșit un text din Biblie.
Când te ții de o sectă religioasă.
Când în vorbire spui cuvinte înțelese greșit de tine.
Când spui că ești ortodox, dar nu cunoști Ortodoxia.
Când spui că ești în Oastea Domnului, dar nu trăiești după regulile Oastei.
Când zici că știi să faci bine un lucru și nu-l faci bine.
Când nu cânți la strană pe glasurile adevărate.
Când miști numai buzele, dar de fapt nu cânți nimic.
Când nu judeci drept, și tu cunoști pricina.
Când asculți minciunile altora și nu le-ai spus că-s minciuni spusele lor.
Când primești să spui o minciună în folosul șefului.
Când vezi pe cineva năpăstuit și tu taci și nu zici nimic.
Când zici că astăzi are să plouă și n-a plouat.
Când ai zis că mâine vei face o treabă și n-ai făcut.
Când spui că ai întârziat la serviciu pe alt motiv decât cel adevărat.
Când te acoperi pe tine și dai vina pe altcineva, ești mincinos.
Când ai aflat ceva pierdut și nu l-ai spus atunci.
Când lingușești pe cineva, tot minciună este.
Când spui că ai căutat bine un lucru pierdut și nu l-ai căutat deloc bine, că pe urmă l-ai aflat.
Când te folosești pe undeva de acte mincinoase.
Când te-ai folosit de mită și spui că nu te-ai folosit.
Când zic: voi mânca puțin! Și ai mâncat mult.
Când zici. Nu-mi trebuie nimic!
Și pe urmă mai mănânci.
Am venit să stau numai oleacă, și pe urmă ai stat o oră, două.
L-a zărit sigur pe acesta, spui tu, dar se dovedește că n-a fost el acela.
Acest lucru este cu neputință și pe urmă a fost cu putință, ai mințit.
Nu-mi pare rău deloc, zici tu, și pe urmă îți pare destul de rău.
Cu siguranță că va veni, zice cineva, și n-a venit, este minciună.
Zice cineva: Nu mai este mult de acum și este destul de mult; a mințit acela.
Nici în gând să nu primim ceva ce e minciună, adică ce poate să fie minciună. „Nu vă mințiți unii pe alții” (Ef 4, 25; col 3. 9).
Notat de FRATELE DAVID BĂLĂUȚĂ
sursă: Almanah “Iisus Biruitorul” 2008
