Psalmul 64, v. 1
În firea noastră pământească au loc toate păcatele şi se simt bine toate slăbiciunile,
căci ea le dă tuturora un loc călduţ şi plăcut în care ele pot creşte şi se pot înmulți cum le place.
Dar dintre toate păcatele care cresc bucuroase în firea noastră, fiecare din noi avem câte unul mai drag, care ne este cel mai nedespărţit şi mai apropiat decât toate celelalte..
În corul nelegiuit al stricăciunilor care stăpânesc în inima omenească este câte una din aceste stricăciuni care – cum s-ar zice ,,cântă solo”, adică este una mai aleasă, mai crescută peste toate celelalte şi care stăpâneşte mai mult din inimă, din gânduri, din toate preocupările firii omului.
La unii din oameni această patimă mai mare şi mai aprinsă decât celelalte este beția.
La alții lăcomia.
La alții trufia.
La alţii alta…
Patima aceasta, păcatul acesta îi dă, apoi, omului pe care îl stăpâneşte numele ei.
Astfel, unul este bețivul,
altul, desfrânatul,
sau hoţul,
sau trufaşul, sau fumătorul, clevetitorul, mincinosul sau…
Chiar și după ce omul se întoarce la Dumnezeu, iar Sângele Domnului Iisus Hristos îi spală păcatele şi îi curăţă inima de ele, prin mila Sa (Ioan 1, 29, 1 Petru 1, 19), totuşi, în firea pământească a acelui om rămâne mai puternică tot aplecarea spre acest păcat avut cândva mai puternic în inima sa.
Acest duh rău devine, apoi, vrăjmaşul său cel mai de temut, devine vrăjmaşul cel mai primejdios cu care credința sa, nevinovăţia sa, înfrânarea şi rugăciunea sa vor avea mereu să ducă lupta cea mai grea şi cea mai îndelungată.
Acesta este cel din urmă vrăjmaş pe care şi-l poate supune firea noastră cea nouă,
căci acesta luptă cel mai înverşunat să nu se lase scos din inimă niciodată. Luptă să învingă din nou și să nu se lase legat şi răstignit (Gal. 5, 24).
În zvârcolirile lui, acest păcat mai trânteşte, adesea, sufletul cu care luptă. Şi muşcă usturător inima, rănind-o.
Și nu puține au fost sufletele care, după ce-l înfrânseseră şi-l zdrobiseră odată, acest păcat, ridicându-se din nou pe neaşteptate şi prinzându-le într-o clipă de neveghere, le-a muşcat de moarte.
Acest primejdios vrăjmaş le-a trântit iarăşi, rupându-le picioarele sau mâinile şi chiar capul, pe multe ucigându-le pe totdeauna.
O, dragă suflete, care te-ai predat Domnului şi care te-ai luat la luptă cu satan, vrăjmaşul tău,
tu, care a-i rupt-o cu păcatul, ocolindu-l şi părăsindu-l,
tu, care ai alungat din inima ta patimile cele rele, declarând război ispitelor cu care mai înainte erai prieten și mai ales acelora care te-au stăpânit mai mult – fii treaz!
Fii treaz la toți vrăjmaşii care se războiesc cu sufletul tău (1 Petru 2, 11).
Dar mai mult decât la toate celelalte, fii treaz la atacurile vrăjmaşului care te-a stăpânit cândva mai tare, la păcatul pe care l-ai iubit cândva cel mai mult.
Fii totdeauna gata de luptă cu toate şi bine înarmat împotriva tuturora,
dar stai totdeauna gata şi cu grija mai trează mai ales împotriva vrăjmaşului care a fost mai tare cândva asupra ta.
De acela teme-te mai tare
şi împotriva lui înarmează-te mai mult.
Pe acesta tăbărăşte mai hotărât să-l zdrobeşti, ori de câte ori caută să se ridice din nou.
Acest cap al şarpelui este cel mai veninos şi pe acesta să calci mai necruțător!
Doamne Iisuse,
Tu ştii că şi trupeşte eu pot avea vreun duşman de care să mă tem cel mai tare şi că acela poate fi cel mai pornit împotriva mea.
Dar oricât de tare ar fi acest vrăjmaş trupesc
şi oricât de mare rău ar putea să-mi facă el,
tot nu mi-ar putea face atât de mare rău ca vrăjmaşul cel duhovnicesc,
ca păcatul cel de care mă tem
şi care îmi poate pierde nu numai trupul, ci şi sufletul meu.
Dă-mi, Doamne, pricepere să mă feresc totdeauna de el. Dă-mi puterea să biruiesc vrăjmaşul-păcat din inima mea. Şi să-mi iert, biruindu-l cu dragoste, pe vrăjmaşul-om din afara mea.
Ajută-mă ca prin ascultarea de Tine să fiu totdeauna prietenul Tău (Ioan 15, 14).
Pentru ca nu cumva, împietrindu-mă în neascultarea mea, Tu să Te faci vrăjmaşul meu,
că cine mă va mai putea izbăvi apoi?
Nu lăsa, Doamne, pe nimeni să moară în vrăjmăşie cu Tine,
ci, prin pocăinţă şi ascultare,
să devină fiecare suflet de om prietenul Tău.
Amin.
Cuvinte înţelepte:
«Din ce înaintăm în cele sufleteşti, satana înteţeşte şi aspreşte atacul. Satana ține în permanență consiliu de război contra noastră. Noi să rămânem în Domnul şi să petrecem neîncetat cu El, şi atunci toate opintirile iadului vor fi zadarnice. Să priveghem şi să ne rugăm neîncetat! Atunci satana va fugi de la noi ruşinat şi bătut.»>
Preot Iosif Trifa
*
Firea lor e, pentru oameni, nenorocul
ori norocul
care-i poartă pretutindeni
şi-i urmează în tot locul.
După firea lui primeşte,
după firea lui împarte
şi tot după ea primeşte ori viață-n veci,
ori moarte…
Traian Dorz – Hristos – Comoara Psalmilor, pag. 104-107
