”Are Hristos părtăşie cu tine prin participarea ta la jugul Lui, la suferinţa Lui, la lupta Lui?
Iei tu parte cu fapta, cu munca, cu lupta şi cu jertfa ta la purtarea poverilor lui Hristos şi la alor Lui pe pă-mânt?
Ascultă foarte atent la aceste întrebări!”
16. Ce părtăşie ai tu prin jertfă cu Hristos şi cum stărui tu în acest legământ sfânt?
1. Fiecare om şi fiecare popor îşi au de la Dumnezeu vremea chemării deosebite
şi vremea stăruitoare a cercetării spre mântuire.
Vai de cel ce nu cunoaşte vremea acestei cercetări!
2. Datoria fiecărui om este să fie atent la glasul Domnului
şi să se arate gata a asculta chemarea Lui atunci când o aude,
ca să nu rămână afară, în pedeapsa neascultării (Lc 19, 44).
3. De ce ai tot amânat şi tu mereu şi mai amâni încă întoarcerea ta la Dumnezeu?
Nu te temi că va veni o clipă în care pedeapsa neas-cultării te va ajunge pentru totdeauna?
Nu te temi de moarte şi de Judecata Lui?
4. De atâta vreme chemarea lui Dumnezeu ţi-a vorbit şi ţie în atâtea feluri!
Nu te temi oare de clipa în care ţi-ar vorbi pentru ultima dată?
O, vino azi, nu mai amâna!
Cine ştie dacă nu cumva aceasta este chiar ultima chemare… Deci întoarcete chiar acum!
5. Orice credincios este într-un legământ cu Dumnezeu.
Botezul este prima parte a legământului cu Dumnezeu, prin Iisus Hristos (I Ptr 3, 21), pe temeiul Jertfei Lui.
Naşterea din nou trebuie să fie a doua jumătate.
Numai aşa putem avea mântuirea întreagă!
6. Fiecare din Tainele Bisericii,
crezute şi mărturisite în dreapta credinţă a Evangheliei lui Hristos,
fiecare sunt câte o parte a unicului legământ sfânt cu Dumnezeu, pe temeiul aceleiaşi Jertfe Dumnezeieşti, poruncite în Cuvântul Lui,
pentru ca sufletul credincios, prin ele, să poată duce o viaţă plăcută voii sfinte a lui Dumnezeu.
7. Dar împărtăşirea cu Hristos prin suferinţa şi Jertfa Lui
şi părtăşia suferinţei şi a jertfei noastre la lucrarea Crucii Sale
sunt părţile cele şi mai adânci şi mai de preţ la legământul prin Jertfă cu Hristos-Dumnezeu (Flp 3, 10; II Cor 4, 10-11; II Tim 2, 11-12; I Ptr 4, 13-14).
8. Legământul deosebit pe care îl fac între om şi Dumnezeu pătimirile îndurate din pricina Numelui Său şi a Credinţei Sale este cel mai tare legământ.
Legământul închegat între Hristos şi sufletul martir prin îndelung-răbdarea suferinţelor şi nedreptăţilor pentru mărturia lui evanghelică (Apoc 1, 9 şi 6, 9) este cel mai sfânt dintre toate legămintele unui suflet omenesc.
9. Legământul acela care se sudează chiar în clipele celor mai fierbinţi suferinţe între sufletul care suferă ocara lui Hristos (Evr 13, 13)
şi Domnul său, Care este alături de el în foc (Isaia 43, 2; Dan 3, 25; Mt 18, 20),
– acesta este binecuvântatul, dumnezeiescul, unicul şi eternul legământ, cel mai ales pentru Dumnezeu dintre toate câte se pot face.
Acesta este Legământul care le încununează strălucit pe toate celelalte legăminte (II Tim 4, 6-8).
10. Desigur, nu toţi credincioşii ajung până la această parte a legământului cu Dumnezeu, adică până la sânge (Evr 12, 4).
Dar, într-un anumit fel, fiecare credincios adevărat trebuie să ducă o mare luptă de suferinţe:
pe de o parte, fiind pus ca o privelişte în mijlocul ocărilor lumii şi al necazurilor personale,
iar pe de altă parte, participând la jertfa lucrării lui Hristos, cu care s-a unit,
purtând sarcinile fraţilor săi aflaţi în mai grele stări ca el…
Şi ajutând la purtarea jugului lui Hristos.
11. Această părtăşie cu fapta la purtarea jugului lui Hristos (Mt 11, 29)
şi la suferinţele, la răbdarea şi la moartea Lui (II Tim 2, 11-12)
încheagă temeinic, între sufletul credincios şi Domnul său, cu Care trage la acelaşi jug, părtăşia cea mai înaltă a legământului celui mai înalt.
12. O, dragul meu, şi tu, poate, ai făcut cu Domnul multe legăminte, dar cărora nu le-ai fost credincios şi statornic aşa cum ar fi trebuit până astăzi.
Ai făcut legământul botezului, dar nu l-ai păstrat în curăţie
şi n-ai păstrat în curăţie nici celelalte tainice legăminte făcute în Biserică şi prin ea cu Dumnezeul tău.
Acum ce ai de gând să faci pe viitor?
13. Nu le-ai păstrat nici pe acele legăminte pe care le-ai făcut în mijlocul primejdiilor, când cereai să te iz-băvească Dumnezeu.
Nici pe cele făcute în rugăciunile tale, în cântările tale sau prin hotărârile spuse de gura ta în faţa multor martori (Evr 12, 1; II Tim 2, 2).
Cum stai în faţa acestor legăminte pe care tu cu gu-ra ta şi cu inima ta le-ai făcut?
14. Care este acum starea ta faţă de toate legămintele pe care le-ai făcut cu Dumnezeul tău?
Faţă de legământul tău prin jertfă cu Hristos, oare cum stai?
Nu fugi de confruntarea cu aceste întrebări!
15. Ai tu părtăşie cu Jertfa lui Hristos prin Sfânta Taină a Împărtăşirii?
Are Hristos părtăşie cu tine prin participarea ta la jugul Lui, la suferinţa Lui, la lupta Lui?
Iei tu parte cu fapta, cu munca, cu lupta şi cu jertfa ta la purtarea poverilor lui Hristos şi la alor Lui pe pă-mânt?
Ascultă foarte atent la aceste întrebări!
16. Ce părtăşie ai tu prin jertfă cu Hristos şi cum stărui tu în acest legământ sfânt?
Cercetează-te şi încearcă-te (II Cor 13, 5),
ca să vezi şi ce parte vei avea cu El la Slavă (Rom 8, 17-18).
Căci tocmai de acest legământ depinde slava ta.
Ceasul acesta este un ceas cutremurător, nu-l pier-de!
17. Nu numai rugăciunile şi jertfele celor făţarnici, prefăcuţi şi neîmplinitori cu fapta ai voii lui Dumnezeu sunt o urâciune înaintea Lui (Isaia 1, 11-15)…
şi nu numai posturile lor făţarnice Îi sunt nesuferite Domnului (Isaia 58, 4-5; Mt 6, 2 şi 5-6),
– ci tot ce iese dintr-o gură şi dintr-o inimă necin-stită în lăuntrul ei faţă de Hristos.
18. Multele înşiruiri de predici, de sfătuiri, de sentinţe, de îndrumări pe care le tot rosteşte cel trufaş şi prefăcut pentru alţii sau pentru altele, iar nu pentru sine însuşi,
– toate acestea vor fi şi vor rămâne o urâciune îna-intea Domnului, din pricina necurăţiei sale lăuntrice.
19. Cine învaţă pe alţii are, în primul rând, el însuşi datoria de conştiinţă, datoria neiertată şi veşnică în faţa adevărului pe care îl propovăduieşte, ca să se ţină de învăţătura propovăduită (Rom 12, 7).
20. Nu este o mai mare batjocură pentru Adevăr decât viaţa mincinoasă
şi comportarea nepotrivită cu spusele sale
ale aceluia care zice că propovăduieşte Adevărul.
O, Dumnezeule Adevărat, scapă totdeauna Lucrarea Ta şi Biserica Ta de astfel de propovăduitori!
Amin.
Numele Biruitorului / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007
