Cu mai bine de 50 de ani în urmă, fratele Traian avea să prevestească, în versuri, ceea ce noi trăim astăzi la Dublin: Cântările noastre cântate plângând lua-şi vor odată aripile-albastre. Cântările noastre n-au seamăn şi soţ, în nici o simţire şi limbă şi zare. Apoi avem altă cântare, parcă specialspusă pentru astfel de stări: Zburaţi cântări în patru zări / pe dragoste şi unde, /pătrundeţi voi pe unde noi / nu mai putem pătrunde! // Zburaţi cântări spre zeci deţări… / Zburaţi cântări în depărtări / spre-a lumii-ntregi popoare…! Uitaţi cumfratele Traian prevesteşte vestirea Evangheliei la toate popoarele! Şi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a făcut să fim părtaşi la împlinirea acestorvremuri.

Părintele Profesor spunea din cartea In memoriam, la douăzeci de ani de la
trecerea fratelui Traian, că fratele Traian nu a scris versuri care doar răsună, ci sunt poezii profetice, cum spune în poezia sa: Eu n-am vrut să scriu versuri, poeme şi cântări / ce gâdilă urechea şi inima o-nmoaie, / ci-am vrut să rup zăvoare, / am vrut să sparg cărări / spre cer şi libertate, din iad şi din noroaie.

Mai are o poezie fratele Traian referitor la această stare: Aşa am vrut, deaceea şi-acum vă-ndemn: plecaţi, / cutreieraţi pământul din zare până-n zare / căutaţi pe orişicine v-aşteaptă, şi lăsaţi, / oriunde staţi o clipă, o binecuvântare. // Străinului fiţi prieten, pribeagului fiţi soţi, / înfrântului speranţă, eroului cunună, / iar fraţilor mei pururi avânt şi-ndemn ca toţi / să creadă şi să lupte statornici şi-mpreună…!

Ce înaintaşi sfinţi avem, ce îndemnuri ne-au lăsat şi, în acelaşi timp, ce datorie avem noi prin aceste comori, de a duce solia aceasta scumpă a Oastei peste tot unde Domnul ne v-a purta paşii.

Pr. Iosif TOMA, Sibiu
(parte din cuvântul rostit la Adunarea anuală a Oastei Domnului, Dublin, Irlanda, 7-8 decembrie 2019)