Ieri am fost în târgul de porci şi iacă mă întâlnesc acolo cu unul din prietinii mei cu care numai pe străzile cele făloase din Sibiu mă întâlneam. Şi mai mult m-am mirat când am văzut că cumpărase un purcel. «Da tu mă ce cauți în târgul de porci şi cu purcelul ce-i să faci?» îl intrebai eu. Atunci prietenul meu astfel începu:
«Acum la Sf. Nicolae e ziua numelui meu şi de 2 ani am început să- mi prăznuiesc ziua aşa: că nu mai plătesc cu băutură gratulările prietinilor şi cunoscuților, ci cu banii ce i-aş da pe băutură fac în tot anul o faptă de milostenie. Acest purcel l-am cumpărat pentru o biată văduvă de războiu de la marginea oraşului. Are 6 copii şi de ani de zile n-a mai putut să- şi prindă porc la casă. Și anul trecut i-am cumpărat un purcel pe care biata femeie şi l-a crescut cum a putut şi acum îl va tăia pe Crăciun. O ce bucurie vor avea copilașii ei! Într-un an de zile, de câteori mama lor va pune mâncarea pe masă, cei 6 copilași se vor ruga într-un glas: «Dumnezeu să-i dea sănătate la Domnu cel bun»! Eu aflu, prietine dragă, că acest fel de prăznuire este mai bun şi mai creştinesc decât să satur pe oameni de băutură şi pe urmă tot să fie nemulțumiți că nu i-am săturat destul de bine»…
Astfel grăi prietinul meu şi avea toată dreptatea, căci de fapt, felul cum prăznuiesc creştinii de azi ziua numelui lor este cu totul păgânesc. Sfintii s-au făcut sfinți tocmai prin biruința patimilor şi păcatelor şi oare ce bucurie ar putea avea când cei ce le poartă numele țin cu orice preţ să se îmbete şi să îmbete şi pe alţii în praznicul amintirii lor în loc să ia de la ei pildă de înălţare şi de tărie sufletească ?
Despre sfântul Nicolae cărțile bisericești ne spun că a fost un sfânt al milei, al săracilor, al bolnavilor din Mira Lichiei în ajutorul cărora s-a pogorât cu ajutor bănesc şi sufletesc. De la părinți a moştenit o avere mare şi cu averea a făcut spitale şi școli pe seama poporului. Sfântul Nicolae pândea cu banii pe cine ar putea ajutora şi pe mulți i-a scăpat de la peire trupească şi sufletească. Să porți numele acestui sfânt al milei şi să arunci banii pe băuturi, chefuri şi beții înseamnă cu adevărat că nu prăznueşti, ci batjocoreşti amintirea acestui sfânt al îndurărilor şi al milostivirii creştine.
Cea mai bună şi cea mai creştinească prăznuire de ziua numelui tău este, iubite creştine, să faci o faptă bună, o faptă de milostenie şi să trăieşti în duhul sfântului al cărui nume îl porti.
Părintele Iosif Trifa, Lumina Satelor, nr. 49/ 16.12.1923
