O Frăţie a iubirii

În legătură cu organi­zarea Oastei

La o adunare, un frate s-a ri­dicat şi, între altele, a vorbit şi de­spre organizaţia Oastei astfel: „O îngrijorare ne frământă şi pe noi, aceşti mici şi neînsemnaţi ostaşi de la fronturi. Noi, care formăm gro­sul oştirii, cu umilinţă strigăm: „Fraţilor mai mari, ofiţeri ai Oastei: în faţa organizării, staţi în rugă­ciune şi veghere şi ascultaţi şoapta tainică a Duhului Sfânt, iniţiatorul şi alimentatorul mişcării noastre dragi. Nici un pas fără El”.

Mai bine în furtună cu Duhul,
decât în linişte cu „litera”

Ştim că vom avea de suferit. Nu ne aşteptăm la linişte… Dacă ne-am înrolat în Oaste, ne-am în­rolat pentru a lupta şi a suferi. Mai bine rămânem de o mie de ori în furtună, batjocoriţi, închişi şi chiar bătuţi, decât, prin vreo greşeală, să se ia apa de la roata morii. Ne temem de „ciocane”, de „pre­şedinţi”, „comitete” – de „literă”…

Ne temem de liniştea şi rânduiala lumii şi n-o dorim… Să se lucreze la organizarea Oastei după „în­demnurile Duhului”.

Dragostea ne leagă

Noi, ostaşii Domnului – indi­ferent de rangul ce-l avem în lume – suntem fraţi şi suntem legaţi sufleteşte, formând un trup care nu vrea să fie împărţit în mod silit…

Dragostea ne leagă şi în acea­stă legătură de ascultare şi lucrare vrem să rămânem. Oastea nu este o societate, ci

o Frăţie a iubirii

şi aşa vrea să rămână. Ea înse­tează după viaţa celor dintâi creş­tini şi vrea să înnoade firul cu „veacul de aur” al Bisericii, când credincioşii erau toţi „o inimă şi un gând, erau în fiecare zi în bi­serică, stăruiau în învăţătura apo­stolilor, în frângerea pâinii şi în rugă­ciuni” (Fapte 2, 42, 46).

Oastea este „Samari­neanul îndurat”

care a venit să ne ridice de pe drumurile Ierihonului (păcatului). Ne-a legat rănile cu dulcile-i învăţături, ne-a pus pe asinul dragostei frăţeşti şi ne-a dus la casa de oaspeţi – Biserica.

Ostaşii Domnului fac şi ei, după puterile lor, slujba Samarineanului… Ei aleargă pe drumurile ţării pentru a ajuta fraţilor lor „că­zuţi între tâlhari” să se întoarcă acasă şi să nu moară pe drum… E o slujbă de bunăvoie de care se bucură Stăpânul Casei… Cât de mult ar trebui să se bucure şi slujitorii ei!…

Ioan Marini, înv.- ostaş, Săsciori

«Isus Biruitorul» nr. 34 / 18 aug. 1935, p. 3

Gazetarul credincios Ioan Marini
Articole apărute între anii 1930 şi 1938
culegere şi prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017