1
”Domnul Iisus nu este un iertător şi descărcător de păcate, ci El este începutul unei vieţi noi! Iertarea Lui trebuie să ne fie un hotar de viaţă, care să ne facă dintr-un «om vechi» un «om nou»; dintr-un «om lumesc» un «om duhovnicesc». Cu darul iertării păcatelor omul trebuie să înceapă o viaţă nouă!”
2
”Cultul Maicii Domnului este arătat lămurit de Sfânta Scriptură în multe locuri, atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, şi se poate oricând apăra şi susţine cu Cuvântul cel Sfânt al lui Dumnezeu. Însăşi Preacurata arată acest cult prin cuvintele ei din Evanghelia de la Luca 1, 48, când spune: «Iată că de acum mă vor ferici toate neamurile!». ”
3
”…Eu cunoşteam numai un Hristos Care avea de lucru mai mult cu Adam şi cu păcatul strămoşesc decât cu mine. Acum însă cunosc un Hristos Care are de lucru cu mine, cu păcatele mele, cu slăbiciunile mele, cu îndoielile mele, cu mântuirea mea. Peste treizeci de ani nu I-am zis lui Hristos nici o dată Domn şi Mântuitor, pentru că n-aveam de lucru cu El, pentru că nu era Domnul şi Stăpânul vieţii mele.”
”Mana din pustie închipuie pe Iisus Mântuitorul şi Jertfa Lui cea Sfântă. Mana aceasta este o mâncare zilnică; nu este numai împărtăşirea noastră în anumite posturi (cei mai mulţi nici măcar atât nu fac), ci este legătura noastră zilnică cu Mântuitorul, este trăirea noastră clipă de clipă cu El, este hrănirea noastră clipă de clipă cu Evanghelia Lui.”
4
”Taina Întrupării Mântuitorului nostru, Fiul lui Dumnezeu, este o taină care trebuie să ne umple de evlavie şi de recunoştinţă faţă de Sfânta Fecioară, Maica Domnului, care a fost aleasă de Însuşi Tatăl Ceresc şi sfinţită de Însuşi Duhul Sfânt pentru această mare şi veşnică lucrare a mântuirii noastre. Oricine vorbeşte în chip necuviincios despre Sfânta Fecioară şi Maică a Domnului va fi vinovat de un păcat veşnic împotriva Tatălui, Care a ales-o, împotriva Fiului, Care a sfinţit-o şi împotriva Duhului Sfânt, Care a umbrit-o.”
5
”Iisus Mântuitorul este Domnul iertării. El n-a venit în lume ca Judecător. El a venit ca Izbăvitor. El n-a venit să judece lumea, ci să mântuiască lumea. El n-a venit să mustre lumea pentru păcat, ci El a venit să scape lumea de păcat. Iisus Mântuitorul este Domnul iertării păcatelor!…”
”Iisus Mântuitorul este o mană dulce cu care trebuie să ne hrănim în fiecare zi, în fiecare clipă. Iisus Hristos este «pâinea cea vie care s-a pogorât din cer»…, este hrana cu care trebuie să ne hrănim zi de zi. Este singura noastră hrană pe care o avem în pustia acestei lumi.”
6
”Printr-o viaţă de rugăciune s-a învrednicit Preacurata Fecioara Maria de cel mai mare Dar pe care l-a primit vreo-dată un om pământean. Viaţa Preacuratei stă şi va sta până la sfârşitul veacurilor ca o sfântă şi măreaţă pildă de rugăciune şi viaţă curată. Ce păcat neiertat vor avea acei nesocotiţi (sectari) care n-au decât cuvinte de hulă pentru cel mai curat şi desăvârşit vas din lume, pe care cerul l-a ales şi l-a folosit în lucrarea cea mare de mântuire a neamului omenesc!”
7
”Domnul Iisus este centrul vieţii şi mântuirii noastre sufleteşti. Luaţi acest centru, aţi răsturnat totul. Lipseşte acest centru, lipseşte totul. Luaţi pe Domnul şi Jertfa Lui din Biblie – veţi rămâne cu tunetele şi fulgerele mâniei lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Luaţi pe Domnul din viaţa unui creştin adevărat, i-aţi luat toată puterea. Luaţi-i totul, dar lăsaţi-i pe Domnul — n-a pierdut nimic!”
8
”Privitor la adormirea şi îngroparea Maicii Domnului, Biserica Ortodoxă învaţă că «Preacurata Fecioară n-a putrezit în ţărâna acestui pământ, ci a fost mutată la ceruri, fără să vadă stricăciunea. Adormind pe pământ în somnul morţii, Născătoarea de Dumnezeu s-a deşteptat în ceruri», unde şade în toată cinstea şi mărirea ce i se cuvin, precum întăreşte acest lucru şi psalmistul, care zice: «Stătut-a împărăteasa de-a dreapta, în haină aurită îmbrăcată, prea înfrumuseţată» (Psalm 44, 11) şi precum stă scris în Apocalipsa: «Şi semn mare s-a văzut în cer: femeie îmbrăcată cu soarele şi luna sub picioarele ei, şi pe capul ei cunună de douăsprezece stele» (Apocalipsa 12, 2).”
9
”Domnul Iisus n-a venit numai să ierte păcatele, ci El a venit să nimicească păcatul din rădăcină, a venit să nimicească izvorul păcatului, să nimicească boala care face păcatul.”
”Iisus cel Răstignit este cel mai mare dar pe care cerul de sus l-a dat pământului şi omului… Acest dar este mântui-rea noastră. Acest dar ni se dă în dar. Un singur lucru se cere de la noi: să-l luăm prin credinţă!”
10
”La mormântul Preacuratei se întâlnesc şi se închină femei şi popoare din toată lumea, fără deosebire de neam şi confesiune. Întocmai ca la Biserica Sfântului Mormânt al Mântuitorului, aşa a voit Dumnezeu ca şi lângă mormântul Născătoarei să se strângă toate neamurile lumii, atrase de lacrimile şi de rugăciunile celei ce a fost Maica Durerilor, «mai curată fără de asemănare şi decât oamenii şi decât îngerii». ”
11
”Doctorul şi Izvorul tămăduirii noastre, a bolilor sufleteşti, este Iisus Mântuitorul. Fără de El, noi nu putem face nimic. Însă cei mai mulţi nu se ştiu apropia aşa cum trebuie de acest Izvor şi de aceea îi auzim plângându-se: «Am încercat, dar nu pot!… Mi-am pus în gând să mă las de ceea şi ceea, dar n-am putut!…». N-au putut, pentru că au încercat să facă acest lucru din puterile lor. Iar Domnul Iisus a spus apriat că fără El nu putem face nimic (Ioan 15, 5). Cei care spun că „nu pot”, au luat hotărârea fără Hristos, iar o astfel de hotărâre n-are putere.”
12
”Biserica noastră învaţă că Maica Domnului mijloceşte şi ea la Fiul său, Mântuitorul nostru, pentru noi, prin rugăciunile ei. Şi noi vedem limpede acest lucru, mai ales din mijlocirea de la nunta din Cana pentru cei care se găseau atunci în mare strâmtorare… (Ioan 2, 3). Iar Mântuitorul a ascultat-o. ”
sursa: Almanahul «Iisus Biruitorul» 2011 / Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2011
