Ucenicii au plecat propovăduind pocăinţa. Scoteau mulţi draci, ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau (cf. Mc 6, 12-13).
După o noapte de rugăciune, Iisus a chemat pe ucenicii Săi, a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli, instituind sau aşezând Taina Preoţiei (cf. Lc 6, 12-16).
Mărturii
„Şi pentru că tu ai trecut cu vederea cunoaşterea Domnului, Eu te voi da la o parte din preoţia Mea” (cf. Osea 4, 6).
„Sufletul preotului trebuie să fie mai curat decât razele soarelui, pentru ca Duhul Sfânt niciodată să nu-l lase nelo-cuit” (Sf. Ioan Gură de Aur).
„Sârguieşte-te să rămâi nepătat în treapta în care ai fost chemat, prin toată vârtutea şi curăţia” (Teognost al Constan-tinopolului).
„Mare Taină şi demnitate este preoţia, căci preoţilor li s-a dat har ce nu s-a îngăduit îngerilor” (Thomas de Kempis – «Imitatio Christi», pg 282).
„Mai multe sunt furtunile ce zguduie sufletul preotului decât valurile ce zbuciumă marea” (Sf Ioan Gură de Aur).
„O, înfricoşată Taină a Preoţiei! Înaltă şi sfântă, cinstită şi neprihănită pe care Hristos, după ce a venit, celor nevrednici o a dăruit. Cad şi mă rog cu lacrimi şi cu suspine, ca să privim ca într-o oglindă la comoara aceasta a preoţiei, prin care lumea s-a mântuit şi zidirea s-a luminat” (Sf. Efrem Sirul).
„Preoţia este o lucrare din lucrarea lui Hristos, chemare din chemarea lui Hristos” (Prof. Teodor M. P.).
Timp de pregătire şi har / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011
