12 octombrie – Psalmul 117, v. 2: Credincioşia Lui ţine în veci

Mânia Domnului are margini, totdeauna, foarte apropiate pentru credincioşii Săi.

Şi asprimea Domnului are foarte apropiat sfârşit pentru ai Lui, căci supărarea Lui pe noi încetează curând…

Numai credincioşia Lui ţine în veci.

Numai bunătatea Lui este nemărginită.

Numai Dragostea Lui n-are sfârşit.

Numai hotărârile Lui sunt neschimbate.

Şi numai Legământul şi statornicia Lui rămân pe totdeauna, căci El este în veci Acelaşi (Isaia 54, 10; Ps. 102, 27; Evrei 13, 8).

Credincioşia Domnului, în tot ce făgăduieşte, este ne-schimbată pe totdeauna.

Domnul este credincios în dragostea Sa,

credincios, adică statornic, în toate legămintele Sale.

Domnul este statornic pe totdeauna în hotărârile Lui

şi în Cuvântul Lui, şi în toate lucrările Lui.

 

Nimic nu este nestatornic la Domnul Dumnezeul nostru…

De aceea Domnului nu-I plac cei nestatornici, nici cei nehotărâţi, nici cei uşuratici în cuvintele şi în purtările lor (Ps. 119, 113; Efes. 4, 14; Evrei 13, 9).

Domnul este statornic în promisiunile şi legămintele Sale, de aceea El leapădă de la Sine pe cel ce-şi schimbă promisiunea şi legământul.

În Domnul nu este mutare, de aceea sunt depărtaţi de la El aceia care se mută din locul unde i-a chemat El la început (1 Cor. 7, 24).

Domnul este statornic în învăţătura Sa cea dreaptă, de aceea El părăseşte pe cel care nu este statornic în învăţătura de la început (1 Ioan 2, 24).

Domnul este neschimbat în credincioşia şi în dragostea Lui (Isaia 45, 4; Rom. 11, 29)

şi de aceea cei care îşi calcă credinţa dintâi (1 Tim. 5, 12),

sau dragostea dintâi (Apoc. 2, 4),

sunt vinovaţi înaintea Domnului.

 

Suflete al meu, credincioşia Domnului tău ţine în veci faţă de tine, de aceea ai grijă să fii şi tu neschimbat faţă de El!

Rămâi statornic în legământul pe care l-ai făcut întâi, prin botez, cu Domnul, că te lepezi pe totdeauna de satana şi te uneşti pe totdeauna cu Hristos.

Fii statornic în acest legământ şi trăieşte fiecare zi din viaţa ta printr-o tot mai deplină lepădare de satana şi printr-o tot mai dulce unire cu Hristos.

Fii statornic în învăţătura dintâi, prin care ai primit credinţa dintâi şi dragostea dintâi,

şi fraţii dintâi, bucuriile şi roadele dintâi, în Hristos.

Căci cine este nestatornic este necredincios, fiindcă credinţa înseamnă statornicie!

 

Suflete al meu, chiar şi înaintea oamenilor un om nestatornic este dispreţuit,

dar înaintea lui Dumnezeu aceasta şi mai mult!

De aceea, ţine la mărturisirea ta dintâi!

Ţine la învăţătura pe care ai primit-o la naşterea ta, din părinţii tăi trupeşti şi din cei duhovniceşti.

Ţine la fraţii tăi, la Biserica ta şi la adunarea ta, cu toată tăria sufletului tău.

Ţine la statornicia ta, cu orice preţ, şi nu-ţi lepăda cinstea aceasta pentru nici o comoară din lume, căci nimic nu ţi-o mai poate înlocui când ai pierdut-o.

Nici o altă podoabă mai frumoasă ca statornicia nu vei putea avea niciodată, căci toate celelalte virtuţi primite prin Duhul Sfânt rodesc şi se desăvârşesc numai prin ea.

Nu uita aceasta niciodată, suflete al meu, şi roagă-te mereu să o ai şi s-o păstrezi pe totdeauna!

 

Prea Credinciosul nostru Mântuitor şi Domn, Iisuse Hristoase,

slavă şi dragoste statornică Numelui Tău!

Îţi mulţumesc pentru statornicia dragostei Tale faţă de tot ce mi-ai făgăduit

şi pentru credincioşia cu care Ţi-ai împlinit faţă de noi toţi Cuvântul Tău cel Adevărat.

O Doamne, numai pentru că Tu eşti Cel Credincios şi Adevărat (Apoc. 3, 14), nu m-ai lepădat pe mine de la Faţa Ta,

căci prea de multe ori nici eu n-am fost cât ar fi trebuit să fiu de credincios şi statornic în tot ceea ce eram dator faţă de Tine!

O Doamne Iisuse, dar Tu ai fost nemărginit de bun faţă de mine, căci Tu ai văzut că din inima mea n-a pierit de tot sămânţa iubirii Tale, nici chiar în cele mai nestatornice clipe ale mele.

N-a pierit de tot lumina nici într-o furtună

şi nu s-a lepădat de învăţătura Ta cea dreaptă şi de credinţa dintâi,

nici în cele mai ispititoare vârtejuri ale vieţii mele,

ci, din sâmburele pe care l-ai păstrat Tu în mine, ai făcut să crească iarăşi flacăra mare, curată şi statornică pentru Adevăr şi pentru Dragoste.

Fă-le, Doamne, tot mai mari!

Amin.

 

 

Cântarea Psalmului 117

 

  1. Lăudaţi pe Domnul

ale lumii gloate,

lăudaţi pe Domnul

neamurile toate,

lăudaţi în veci pe Domnul

neamurile toate!

 

  1. Căci El ne-a dat nouă

mare bunătate

şi iubirea-I ţine

veacurile toate.

Lăudat să fie Domnul

veacurile toate!

 

*

*   *

 

Cuvinte înţelepte:

 

«O Doamne, Tu eşti Tatăl Adevărului, Tatăl Înţelepciunii, Tatăl adevăratei şi suveranei vieţi, Tatăl fericirii, Tatăl binelui şi al frumosului, Tatăl iubirii inteligibile, Tatăl renaşterii noastre şi al lămuririi noastre!»

 

Fericitul Augustin

 

Lasă un răspuns