O, prin câte a trecut până aici fericitul suflet care a început în Psalmul 1, versetul 1, prin a nu se mai duce la sfatul celor răi
şi a rupt-o cu calea celor păcătoşi,
şi s-a lepădat pe totdeauna de scaunul celor batjocoritori!
Prin câte a trebuit să treacă sufletul care a început să-şi găsească toată plăcerea în ascultarea de Domnul
şi să mediteze zi şi noapte la Cuvântul voii Lui!
În drumul lui până aici, câte lupte a dus
şi cu câţi vrăjmaşi s-a întâlnit!
Câte înfrângeri l-au îndurerat şi câte biruinţe l-au fericit!
Câţi fraţi i s-au înstrăinat şi câţi străini i-au devenit fraţi!
Câte lacrimi de pocăinţă sau de mulţumire s-au vărsat din ochii lui, de atunci,
dar şi câte lucruri, pe care înainte nici nu le bănuia, le-a învăţat din toate cele pe care le-a întâmpinat în drumul său!
Ferice de el însă, căci, prin credincioşia şi smerenia sa, s-a dovedit totdeauna iubitor de Domnul
şi, în fundul inimii sale, nu s-a lepădat niciodată de legămân-tul pe care l-a făcut cu Hristos, Mântuitorul său.
Când s-a poticnit pe cale şi i s-a întâmplat nenorocirea să cadă, el nu s-a tăvălit cu plăcere în păcat şi nu s-a lăsat leneş în braţele ispitei, ci îndată, ascultând şi primind mustrarea şi pedeapsa binefăcătoare, a fost gata să-şi recunoască smerit păcatul şi să şi-l plângă cu amar,
osândindu-l şi părăsindu-l.
Aceasta a dovedit că inima lui era neprihănită şi gândul lui era sincer faţă de Dumnezeu.
Când pe calea lui, urmând pe Domnul său, el a întâlnit vremi liniştite, cu libertate şi cu veselie, inima lui nu s-a moleşit spre lenevie.
Nici paşii lui nu şi-au părăsit ţinta.
Ci, mulţumind Domnului său pentru zilele liniştite, a căutat să le folosească spre a vesti Numele Său binefăcător mulţimilor chemate cu bucurie la Casa Domnului şi la cântarea laudelor Sale.
Aceasta era iarăşi o dovadă că inima lui era fără prihană şi duhul lui era curat.
În vremea încercării sale, el a suferit până la moarte, dar nu şi-a trădat credinţa,
nu şi-a călcat cuvântul,
nu şi-a schimbat învăţătura,
nu şi-a dezbinat fraţii,
nu şi-a îndurerat binefăcătorii
şi nu şi-a minţit juruinţa.
Aceasta era încă o dovadă despre neprihănirea lui şi despre smerenia sufletului său.
După ce a ieşit din încercare, întorcându-se din foc cu o faţă mai luminoasă decât înainte, el nu s-a îngâmfat
şi n-a dispreţuit pe nimeni,
nici nu şi-a făcut din aceasta un mijloc de câştig nemeritat ori de slavă lumească
şi n-a încetat, cu smerenie şi cu mai multă curăţie de cuget, să asculte de toate poruncile Domnului său, deşi preţul cerut de ascultare era mai greu şi primejdiile, adeseori, mult mai mari.
Ci el s-a alipit mai deplin de Hristos, renunţând la orice ajutor omenesc, pentru a nu mai fi întru nimic supus şi dator faţă de om, ci, în totul rob numai lui Dumnezeu, mai repede fiind şi mai gata pentru deplina jertfă, dacă i-ar fi cerută.
Aceasta era cea mai înaltă dovadă a neprihănirii sale, de aceea Domnul îl va mai folosi încă pentru slujba şi slava Lui, multe zile mai departe.
Slavă veşnică Numelui Tău, Mare Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos,
Care promiţi şi Care dai adevăratului Tău slujitor totdeauna ajutorul Tău şi mântuirea Ta cea minunată!
Slavă Ţie, Care chemi pe orice suflet care doreşte să vină după Tine
şi căruia, dacă se leapădă de sine
şi dacă îşi ia crucea lui în fiecare zi şi Te urmează,
Tu, Iisuse Doamne, îi dăruieşti, o dată cu iertarea tuturor păcatelor lui, Duhul Tău şi părtăşia Ta!
Slavă Ţie pentru fiecare suflet biruitor, care, prin Tine, a ajuns la slavă!
Slavă Ţie pentru fiecare credincios al Tău pe care, trecându-l prin multe încercări, prin multe necazuri şi prin multe lupte,
totuşi, până la urmă, îl încununezi cu neprihănirea Ta, ca şi cu o creangă de aur!
Slavă Ţie, Doamne Iisuse, căci puterea şi dragostea Ta sunt gata totdeauna să însoţească şi să sprijinească pe oricine doreşte să rămână neclintit lângă Tine, urmându-Te şi slujindu-Te cu statornicie şi cu evlavie!
Ajută-mă şi pe mine, Doamne Iisuse, să pot fi aşa!
Amin.
TE ROG, IISUSE DOAMNE
Te rog, Iisuse Doamne,
păzeşte-mă mereu
sub scutul Tău puternic
când valul vieţii-i greu.
Ajută-mi totdeauna
să-nving ispita rea
când caută să-mi arunce
în foc fiinţa mea.
Dac-am pornit pe Calea
Cuvântului ceresc
ajută-mă, Iisuse,
cu bine s-o sfârşesc.
Din zorii tinereţii
la Tine am venit
şi singura-mi scăpare
eşti Tu, Iisus iubit.
Tu ştii că vreau pe Calea
curată să păşesc,
ajută-mă ca-n luptă
mereu să biruiesc!
Mă fă s-ajung cu bine
la Tine, Domnul meu,
statornic pân’ la moarte,
oricât ar fi de greu!…
