Cu toate că Bunul Dumnezeu are o îndelungă răbdare pentru toţi cei răi, fiindcă El este bun şi fiindcă El doreşte ca să nu piară nici un păcătos, ci toţi să ajungă la cunoştinţa adevărului şi să fie mântuiţi…
Şi cu toate că Dreptul Dumnezeu îngăduie fiecărui om să afle mulţumirea după care prea aleargă şi pe care o prea doreşte,
totuşi, multe din dorinţele celor răi nu ajung să se împlinească niciodată.
Şi nici una din poftele lor nu se îndestulează deplin.
Nici chiar dorinţele celor mai puternici dintre tiranii şi răii de pe pământ nu se împlinesc toate.
Căci Dumnezeu nu le îngăduie mulţumirea aceasta. Ci îi lasă chinuiţi de mânia, de gelozia, de veninul răutăţii lor, de ambiţiile lor neputincioase de a-şi împlini chiar tot ce pofteşte inima lor cea rea.
Iar chinul poftelor celor neîmplinite le nimiceşte toată satisfacţia celor ce şi le-au putut împlini… Astfel sunt nefericiţi toţi cei răi.
Tot aşa este şi cu poftele cele desfrânate ale celor răi… Ele rămân mereu, în întregimea lor, nesatisfăcute…
Pofta lor de a bea nu-şi găseşte satisfacţie niciodată; beţivul este veşnic însetat.
Pofta lacomului este nesatisfăcută până la moarte. El mereu este chinuit de lăcomia lui.
A fumătorului, tot aşa.
A desfrânatului, la fel.
Şi asemenea a hoţului şi a bârfitorului, a lăudărosului şi a tuturor celor de seama acestora (Rom. 1, 29-32).
Pentru că păcatul nu dă niciodată săturarea de el.
Păcatul nu va da niciodată acelor care îl săvârşesc adevărata satisfacţie şi săturare.
Păcatul dă numai amăgirea unei satisfacţii, care ţine doar clipa până ce bietul păcătos este înşelat ca să-l facă.
Îndată însă după aceea vine arşiţa unei noi dorinţe şi mai puternice după alt păcat.
Păcatul promite numai, dar nu dă niciodată satisfacţia.
Căci păcatul, ca şi tatăl său, diavolul, este un mincinos şi un amăgitor care nu dă niciodată ce promite.
Promite ceea ce nu are. Numai cu scopul de a neferici pe acela care îl crede şi îl caută (Ioan 8, 44).
În păcat nu poate fi nici o satisfacţie, pentru că satisfacţia numai în virtute poate fi şi numai curăţia o poate avea cu adevărat.
În păcat este numai poftă… Mereu poftă, chinuitoare, neîmplinită, însetată, nesătulă, pururea o mistuitoare poftă.
Poftă niciodată îndestulată, niciodată odihnită, niciodată împăcată.
De aceea, cei stăpâniţi de păcat prin poftele neînfrânate sunt şi vor fi pe veci nefericiţi.
Diavolul, care îi înşală cât trăiesc cu pofta după glorie
şi după avere, şi după plăceri,
îi înşală şi cu necredinţa în Judecata şi pedeapsa veşnică a acestor pofte.
Astfel că, după ce au trăit o viaţă chinuită de pofte nesatisfăcute, se vor chinui şi în veşnicie de un foc în care n-au crezut.
Iată plata păcatului! (Rom. 6, 23).
Şi aceasta este răsplata diavolului, pentru oricine s-a lăsat amăgit, ascultând de îndemnurile poftei lui, trăind în desfrânarea şi în stricăciunea firii pământeşti, a acestei firi, care este atât de vrăjmaşă şi de nesupusă Duhului Sfânt (Rom. 8, 5-11).
Suflete al meu, oare ce cauţi şi ce doreşti tu?
După ce suspini şi după ce alergi în scurta clipă care se cheamă viaţa ta?
Cauţi satisfacţiile curate ale împlinirii voii lui Dumnezeu şi ale îndemnurilor Duhului Sfânt?
Sau te laşi înşelat de vrăjmaşul oricărei neprihăniri şi umbli poftind?…
Poftind după bunurile altuia,
după laudele altuia,
după trupul altuia
şi după casa şi bucuria altuia.
Şi nu te mai saturi de rele şi nelegiuiri, poftind şi poftind!…
Se poate să capeţi vreodată, în vreo măsură, satisfacţia pe care o cauţi prin păcat,
dar foarte curând vei plăti, cu înmiit amar, nu numai această satisfacţie, ci şi păcatul că ai dorit-o!
Dar dacă urmăreşti numai binele şi voia lui Dumnezeu, chiar dacă pe pământ ai primi numai nemulţumiri, să ştii bine că în curând vine veşnicia care îţi va aduce o satisfacţie desăvârşită şi eternă pentru toate, la Dumnezeu.
Deci nu obosi făcând binele şi luptând contra răului!
Preaslăvit şi Drept Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Slavă Ţie, Doamne, pentru că Tu nu laşi dorinţele celor răi împlinite pe deplin niciodată!
Slavă Ţie, Care nu laşi de tot în mâinile nedreptăţii pe ai Tăi, niciodată!
Slavă Ţie, Care nu îngădui ca soarta Lucrării Tale să fie în voia vrăjmaşilor Tăi,
decât într-o foarte scurtă vreme şi numai atâta cât este nevoie pentru curăţirea şi luminarea ei!
Slavă Ţie, Care bucuri pe credincioşii Tăi cu o nemărginit mai mare răsplată pentru răbdarea lor, decât întristarea suferinţei primită pe nedrept!
Te rugăm, Doamne, să nu ne laşi să cădem niciodată în amăgirea diavolului, spre a fi biruiţi de vreo poftă satanică ce vine prin ispitele cele trupeşti, sau prin cele sufleteşti, sau prin cele duhovniceşti.
Ci, biruind orice poftă rea şi orice îndemn al firii pământeşti, să ducem o sfântă luptă prin Duhul lui Hristos, ca să biruim în toate, spre moştenirea unei fericite mântuiri.
Amin.
*
* *
Cuvinte înţelepte:
Precum fumu-mbată stupii până li se fură mierea,
cel rău, ca să-ţi fure viaţa, te îmbată cu plăcerea,
de aceea niciodată, fiul meu, să nu te prindă
cursa care, prin plăcere, vrea satana să ţi-o-ntindă!
Cântarea Psalmului 112
Scris pe vremea lui Neemia.
- Să-L lăudaţi în veci pe Domnul
cu psalmi şi imnuri care-I plac,
căci fericit e omul care
de Domnul se va teme-n veac
şi care-a lui plăcere-şi are
de-a Domnului porunci şi sfat!
- Sămânţa lui va fi-ntărită
şi neamul, binecuvântat.
- El are-n casă bogăţie,
belşug din toate va avea,
neprihănirea lui statornic
pe totdeauna va ţinea.
- La cel nevinovat, în noapte,
lumină îi va răsări,
căci Domnu-i plin de milă pururi
şi drept, şi-ndurător va fi.
- Ce bine-i merge-n veci la omul
ce dă cu milă şi-mprumut
când, rânduite cu dreptate,
el orice faptă şi-a făcut!
- El nu se va clinti vreodată,
oricâte valuri vor veni.
Pe cel neprihănit, cu cinste,
urmaşii îl vor pomeni.
- El nu se teme de veşti rele;
senin şi paşnic e mereu,
căci inima îi este tare,
încrezătoare-n Dumnezeu.
- Da, inima-i e mângâiată
şi-i fără teamă-n orice paş
până ce-şi vede împlinită
dorinţa-i faţă de vrăjmaş.
- El este darnic, dă la altul
– cât vecii ţine mila sa –
de-aceea capul său cu cinste
şi slavă se va înălţa.
- Cel rău, când vede lucru-acesta,
se mânie, scrâşneşte-n dinţi,
dar ale celor răi rămână
neîmplinite-orice dorinţi.
*
* *
«Cel ce umblă după plăceri se aseamănă cu omul care ar vrea să umple un butoi cu fundul găurit…»
Sf. Ioan Gură de Aur
