2. „Fericit este sufletul acela care, în orice dimineaţă şi seară din viaţa lui,
la orice miez de noapte sau miez de zi,
la orice vreme de bucurie sau de primejdie,
– poate să-şi ridice privirile lui şi mâinile lui, şi inima lui, cu toată dragostea şi încrederea, în Sus, spre cer, spunând din tot sufletul lui şi cu tot glasul lui: Dumnezeul meu, iată-mă, vin la Tine, fericit şi înlăcrimat,
cu toate mulţumirile şi temerile mele,
încredinţat că sunt auzit şi iubit!
3. Ai ajuns TU oare într-o astfel de părtăşie cu Dumnezeu, încât EL să fie AL TĂU?
Într-o aşa unire cu Hristos, încât SĂ SIMŢI că El ESTE Mântuitorul TĂU?
– Dacă da, ferice de tine!
Iar dacă nu, te rog, pentru fericirea şi mântuirea sufletului tău, vino ACUM să îngenunchem ÎMPREUNĂ şi spune-I şi tu aşa: Dumnezeul MEU, vin să fac VOIA TA, – primeşte-mă!”
Traian Dorz – Cugetări Nemuritoare, Caietul 18, Garanţia veşnică, cap. 8.
4 Comments