Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home 6 februarie – Cu cel bun, Tu eşti bun, Doamne

6 februarie – Cu cel bun, Tu eşti bun, Doamne

6 februarie – Cu cel bun, Tu eşti bun, Doamne

6 februarie – Psalmul 18, v. 25: Cu cel bun, Tu eşti bun, Doamne

Nu există nici o cale a Domnului care să nu fie bună

sau să nu ducă la bine pe credinciosul care, cu o inimă bună şi smerită înaintea lui Dumnezeu, caută să trăiască în ascultarea voii Lui (1 Cor. 10, 13).

Nu există nici un lucru în care dragostea lui Dumnezeu să nu ascundă vreo binecuvântare pentru fiul şi robul smerit al Cuvântului Său (Ier. 29, 11-14).

Nu există nici o zi şi nici o împrejurare din viaţa omului bun în care Dumnezeu să nu Se arate faţă de el plin de bunătate şi de iubire.

Căci toate cărările Domnului sunt bunătate şi credincioşie pentru cei care se tem de El (2 Petru 2, 9).

 

În zilele când toate se petrec aşa cum noi le credem bune, uşor ne putem încredinţa de dovezile văzute ale bunătăţii Domnului.

Greu este însă în zilele când privim cu spaimă şi cu cutremur la întâmplări zguduitoare, care se ivesc în viaţa sau în familia câte unui om bun.

Când nenorociri grele se abat peste casa şi familia câte unui om drept, ca asupra lui Iov.

Atunci parcă se clatină din temelii şi se surpă toată încredinţarea pe care ne-o făcusem despre bunătatea şi grija ocrotitoare a lui Dumnezeu…

Despre deosebirea dintre cel drept şi cel nedrept.

Despre valoarea sau zădărnicia credinţei

despre temeinicia sau şubrezenia ei.

 

Dar aceasta este numai pentru că pe unde intră o mare durere rămân deschise toate porţile inimii.

Iar în urma ei dau năvală tot felul de gânduri blestemate şi tâlhăreşti,

care vin să prade şi să nimicească tot ce găsesc curat şi frumos în suflet.

Când Dumnezeu face câte un lucru pe care noi nu-l înţelegem acum (Ioan 13, 7), adeseori se ridică în inima noastră primejdioase gânduri de revoltă,

de cârtire şi de îndoială

şi jignim înţelepciunea lui Dumnezeu, Care lucrează în toate.

Pentru că nu înţelegem cum se poate moartea violentă a unei mame bune dintre şapte copii mici…

Sau îndelungata zăcere în nemişcare pe pat, ani de zile, a unui tată adânc credincios…

Sau atâtea altfel de lovituri neaşteptate,

sau pierderi dureroase,

sau nenorociri zguduitoare ce se petrec cu unii dintre oamenii cei mai buni şi credincioşi.

Iar pentru că nu le putem înţelege,

adesea suntem ispitiţi să cârtim..

Şi atâtea gânduri dureroase cu semne de întrebare se ridică în inimile noastre, fără răspuns.

Şi totuşi Dumnezeu este bun în toate lucrările Lui şi fără de vină în toate căile Sale!

El nu poate fi ispitit să facă rău (Iac. 1, 13). Şi oricât s-ar mira neînţelegerea noastră, totuşi, toate lucrările acestea se petrec în folosul celor care-L iubesc pe El (Rom. 8, 28).

 

 

O Marele şi Bunul nostru Dumnezeu, Te rugăm să ai nesfârşită milă de toţi credincioşii Tăi care sunt greu încercaţi şi nu pot şti ce să mai creadă când înţelepciunea Ta iubitoare va găsi necesar pentru mântuirea lor să întrebuinţeze căi pe care ei nu le pot pricepe atunci când se petrec

şi nu-i lăsa să cârtească împotriva Ta,

nici să se îndoiască de dragostea Ta faţă de ei, căci odată vor vedea adevărul Tău.

Doamne, când ochii noştri prea îndureraţi se feresc de privirile Tale,

când inima noastră prea zdrobită,

ruptă prin durere de părtăşia încrederii în Tine, parcă Te ocoleşte,

când toate gândurile noastre ne vor striga: te-ai înşelat!

— atunci, Doamne, fă să auzim mai puternic ca oricând Cuvântul Tău cel dulce şi adevărat: Eu sunt Acelaşi!… (Isaia 46, 4).

Fă, Doamne, să înţelegem că numai din cauză că noi nu cunoaştem cele ascunse din trecut şi din viitor

sau legătura dintre cele văzute şi cele nevăzute,

sau ce s-ar fi întâmplat dacă nu era asta, —

numai din această pricină ne este cu neputinţă să credem că totul este spre bine şi nu spre rău.

Fă, Doamne, să credem că n-avem dreptate să cârtim niciodată împotriva lucrărilor Tale,

ci, smeriţi şi răbdători, să ne aducem aminte despre toate dovezile Tale iubitoare de mai nainte

şi să ne aruncăm cu aceeaşi încredere în braţele Tale şi pentru viitor,

ca să fim mângâiaţi.

Amin.

 

 

Cântarea Psalmului 18

 

Un psalm al lui David, robul Domnului. Către mai-marele cântăreţilor. David a spus cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâinile tuturor vrăjmaşilor săi şi din mâna lui Saul. El a zis:

 

  1. Doamne, Te iubesc din suflet, Doamne Sfânt, Tăria mea,
  2. Tu-mi eşti Stânca, Cetăţuia şi scăparea-n vremea grea,

Tu-mi eşti, Doamne, Stânca Tare, stânca-n care mă ascund,

Scutul meu şi-ntăritura unde cei răi nu pătrund.

 

  1. Eu, «Slăvit să fie Domnul!» strig când sunt primejduit

şi de-ai mei vrăjmaşi puternici într-o clipă-s izbăvit.

  1. Mă-ncinsese-a’ morţii lanţuri şi pieirea mă-ngrozea,
  2. A mormântului şi-a morţii legătură mă ţinea.

 

  1. Dar în marea-mi strâmtorare L-am chemat pe El degrab’,

El mi-a ascultat din ceruri glasul strigătului slab.

  1. Şi-atunci, zguduind pământul, cu mânie l-a mişcat.
  2. Foc a-mprăştiat din gura-I, jar aprins a revărsat…

 

  1. S-a plecat nainte-I cerul şi S-a coborât pe nor
  2. Pe aripi de vânt plutit-a şi pe heruvim, în zbor
  3. Haină-avea din întuneric, cort — din ape şi din nori
  4. Din răsfrângerea luminii nori de foc ieşeau şi sori.

 

  1. Domnul a tunat din ceruri glas cu grindini şi cu foc
  2. Risipind săgeţi de trăznet, pe vrăjmaşi i-a-nfrânt pe loc.
  3. Atunci s-a văzut Adâncul şi-ale lumii temelii,

la mustrarea Ta, o Doamne, la a’ Tale vijelii.

 

  1. El, de Sus, întins-a Mâna-I şi de jos m-a ridicat,

dintre valuri mari de ape El m-a scos şi m-a scăpat,

  1. De potrivnicul mai tare, de vrăjmaş, m-a izbăvit.
  2. Năvălise peste mine, însă El m-a ocrotit.

 

  1. El m-a scos la larg, scăpându-mi viaţa, fiindcă mă iubea.
  2. După-a mea neprihănire Dumnezeu îmi răsplătea,
  3. Căci a’ Lui cărări păzit-am şi-mpotrivă-I n-am greşit.
  4. Legea Lui şi-a’ Lui cuvinte mi-au fost dragi şi le-am păzit.

 

  1. Fără vină-am fost spre Domnul, m-am păzit de calea rea
  2. Iar El mi-a plătit aceasta după neprihana mea.
  3. Cu cel bun, Tu, bun eşti, Doamne
  4. Şi cu cel curat — curat,

însă, după stricăciunea-i, Te arăţi cu cel stricat.

 

  1. Nalţi poporul ce se pleacă şi smereşti pe cei trufaşi.
  2. Tu-mi aprinzi a mea lumină, la-ntuneric nu mă laşi.
  3. Sfărm cu Tine oşti ‘narmate şi sar zidul întărit.
  4. Tu, în tot ce faci, o Doamne, eşti în veac desăvârşit,

 

Încercat Îţi e Cuvântul, scutul nostru de-orice fel.

  1. Cine-i Dumnezeu ca Domnul, cine-I Stâncă-afar’ de El?
  2. Dumnezeul meu mă-ncinge cu puteri, ca drept să merg,
  3. Cu picioare iuţi mă face pe nălţime să alerg.

 

  1. El mi-nvaţă mâna-n lupte şi ţin arcul tare-ntins.
  2. Tu-mi dai scutul mântuirii şi mă faci de neînvins,
  3. Tu-mi lărgeşti a mea cărare, ca să n-alunec nicicând
  4. Urmăresc şi-ajung vrăjmaşii, îi zdrobesc pe toţi călcând…

 

  1. Îi zdrobesc să nu mai poată din noroi a se scula.
  2. Tu mi-ai dat putere-n lupte şi vrăjmaşu-n mâna mea
  3. Tu-mi faci pe vrăjmaşi să fugă, de pot eu să-i nimicesc
  4. Ei Te strigă, dar nu scapă…
  5. Domnul lasă să-i zdrobesc.

 

  1. Tu mă scapi din ne-nţelegeri când poporu-i mâniat,

Tu mă pui fruntaş de neamuri, iar străinu-mi stă plecat

  1. Toţi m-ascultă şi-mi cer sfaturi
  2. Vin în faţă-mi tremurând…
  3. Să trăiască veşnic Domnul, Stânca mea de orişicând!

 

O, slăvit să fie Domnul mântuirii mele mari,

  1. Dumnezeu, răzbunătorul ce-mi supune neamuri tari.
  2. Tu mă izbăveşti de-a pururi de vrăjmaşi şi-asupritori

Tu mă nalţi cu mult deasupra celor răi şi-urmăritori.

 

  1. De aceea printre neamuri, Doamne,-n veci Te-oi lăuda

Slava Numelui Tău mare totdeauna voi cânta.

  1. El dă izbăviri la Unsul şi-Mpăratul Său pe plac,

lui David şi seminţiei alor lui de-acum şi-n veac.

 

*

*   *

 

Cuvinte înţelepte:

 

«Viaţa aceasta este o arenă, iar cel care-i în arenă şi la lupte nu se poate bucura de tihnă, dacă vrea să fie încununat.

Deci dacă vrei să fii încununat, alege viaţa cea aspră şi plină de osteneli, ca ostenindu-te aici puţină vreme, să te desfătezi Dincolo de necontenită cinste.»

 

Sf. Ioan Gură de Aur

 

error

Author: Gradinaru Dragos

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!