„Suntem astăzi plini de recunoştinţă înaintea lui Dumnezeu pentru această Lucrare pe care a trimis-o în poporul nostru. Este astăzi o zi de recunoştinţă pe care o aducem Părintelui nostru Iosif, după cuvântul dânsului, care a spus că, dacă ne-a făcut vreun bine, să venim la mormântul lui. Am vrea să fie o recunoştinţă mică, atât cât suntem noi în stare, dacă vreţi ca un mărţişor, şi am să vă zic la sfârşit de ce.
Am fost odată invitat de finul meu la bunicul lui să îi fac sfeştanie şi bunicul lui era în cărucior cu un picior amputat. N-a fost niciodată la Oastea Domnului şi mi-a zis: Hai să îţi arăt ce a făcut bunicul. Şi m-a dus în camera dânsului şi acolo avea Catedrala Mântuirii Neamului luată de pe poze pe care le avem cu toţii şi a făcut-o el în miniatură, toată catedrala, exact după proiect, cu mâna lui. Şi ce mi-a arătat după aceea, m-am cutremurat. În loc de ferestre, de vitralii, toată catedrala din casa lui în miniatură era plină de sfinţi, sfinţi pe care i-a găsit el pe internet. La un moment dat îmi arată într-un turn, uite, aici e şi Părintele Iosif Trifa, aici e şi Preasfinţitul Vasile. Şi am zis: extraordinar, să ştii să îl pui pe Părintele Iosif la locul lui, între ceilalţi sfinţi. Ştiţi de ce zic asta, pentru că unii ar vrea să fie pe preş să se şteargă pe picioare, alţii ar vrea să fie în afara Bisericii, alţii ar vrea să-l pună în loc de Pantocrator sau chiar în loc de Maica Domnului. E foarte important să ştim să îl punem pe Părintele Iosif exact la locul dânsului.
O să ziceţi: Da, aşa mişcare duhovnicească de trezire e unică; şi aşa e. Dar v-aş aduce aminte că, în Serbia, Sfântul Nicolae Velimirovici a făcut ceva la fel, Sfântul Ioan de Kronstadt din Rusia la fel, Sfântul Ioan Gură de Aur la fel şi sunt atâţia şi atâţia care au făcut mişcări de trezire duhovnicească în poporul lor. Şi pe toţi ar trebui să îi punem în aceeaşi ceată; sfinţii nu fac concurenţă niciodată laolaltă. Ei sunt vase, cum ne spunea cineva frumos la adunarea de tineret, în care Hristos a coborât şi a început să lucreze, a început să mişte oamenii, a început să transforme suflete, a început să schimbe viaţa duhovnicească.
Mă întreb eu astăzi, la o sută de ani, mai ştiu românii ce este Oastea Domnului? Într-o noapte mi-a venit o idee cam trăsnită şi am zis: hai să îi provoc pe tineri să îşi întrebe colegii, prietenii chiar pe stradă ce ştiu despre Oastea Domnului. M-am dat înapoi epede, pentru că, după câteva întrebări, cei mai mulţi au zis: o sectă, ceva aberaţii, ceva pocăiţi, foarte, foarte puţini care spuneau: sunt credincioşi care vor să trăiască mai intens. Şi am întrebat: Dar de unde ştiţi voi ce este Oastea Domnului, de unde vă luaţi informaţiile? Unii de la ostaşii pe care i-au întâlnit şi alţii de pe internet. Din păcate, sunt inclusiv preoţi şi episcopi care nu ştiu ce este Oastea Domnului, îşi dau cu părerea. Foarte puţini citesc cărţile Părintelui Iosif Trifa. Dar am ajuns să mă întreb: Mai ştiu ostaşii astăzi ce este Oastea Domnului?”
Pr. Claudiu Melean (Cluj-Napoca)
