„În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Înaltpreasfinţia Voastră, Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit,
Preacuvioşi şi Preacucernici părinţi,
Preaiubiţi fraţi şi surori,
Slăvit să fie Domnul!
Cât de fericită este starea în care ne aflăm în această zi de mare sărbătoare, care ne cuprinde pe toţi cu o bucurie negrăită! Şi aceasta pentru că Duhul Sfânt este cu totul lumină şi bucurie pentru cei care Îl primesc. Căci Domnul, într-adevăr, pe cei care îşi deschid inima îi umple de harul şi de darurile Duhului Sfânt.
Am auzit în prima paremie din seara aceasta, de la Numeri, capitolul 11, acest cuvânt din istoria israeliţilor, că Dumnezeu a poruncit lui Moise să aleagă pe 70 de oameni, 70 de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel care să fie căpetenii ale poporului şi i-a spus lui Moise că El, Domnul, va lua din duhul lui Moise şi va pune peste ei. Dar nu înseamnă că Moise a rămas cu mai puţin Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este ca flacăra, ca focul. De la lumânare poţi aprinde nenumărate lumânări, fără ca focul din prima lumânare să scadă. Aşa este Duhul Sfânt. Moise a ascultat de Dumnezeu şi a spus po porului cuvintele Domnului şi a adunat 70 de bărbaţi dintre bătrânii poporului şi i-a pus împrejurul cortului sfânt. Iar Domnul, aşa cum a promis, a luat din duhul lui Moise şi i-a umplut de Duh Sfânt. Şi toţi au început să proorocească. Doi dintre cei 70 nu erau acolo, în jurul cortului. Şi Cartea Sfântă le dă şi numele: Eldad şi Medad. Rămăseseră în tabără. Şi ei, acolo unde erau, pentru că fuseseră şi ei aleşi, s-au umplut de Duhul Sfânt şi au început să proorocească. Atunci Iosua, tânărul ucenic al lui Moise, s-a supărat şi a venit la Moise şi i-a spus, cumva gelos, că aceşti oameni proorocesc. Şi Moise a răspuns: Nu cumva eşti gelos pe mine? O, de ar fi toţi prooroci în poporul Domnului! De ar trimite Domnul Duhul Său peste toţi! Auziţi? Poporul lui Israel a fost ales să fie ca un popor de preoţi; şi nu puteau fi popor de preoţi fără Duhul Sfânt. De aceea citim în cartea Ieşirii, la capitolul 19, cuvântul acesta al Domnului: De veţi asculta glasul Meu şi de veţi păzi legământul Meu, dintre toate neamurile, veţi fi popor ales, că al Meu este tot pământul. Îmi veţi fi împărăţie preoţească şi neam sfânt. Aceste cuvinte s-au împlinit prin venirea Duhului Sfânt. Am spune că Pogorârea Duhului Sfânt înseamnă venirea personală a Duhului Sfânt, Care a umplut pe toţi cei care mărturiseau pe Hristos cu harul şi cu puterea Sa. De aceea, Sfântul Apostol Petru cuvântul spus pentru Israel în cartea Ieşirii, la capitolul 19, îl aplică creştinilor; israeliţii erau popor sfânt şi preoţie împărătească numai ca preînchipuire a adevăratului Israel, şi de aceea spune Sfântul Apostol Petru, în prima sa epistolă, la capitolul 2, versetul 5: Şi voi înşivă, ca pietre vii, zidiţi-vă drept casă duhovnicească, preoţie sfântă. Şi apoi revine, în versetul 9: Iar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa cea minunată. Iată, ceea ce în Exod era preînchipuire, tip, în Biserică este realitate. Duhul Sfânt crează Biserica, Duhul Sfânt ne face creştini. Numele creştini înseamnă unşi. Suntem creştini, purtând Numele lui Hristos, Unsul Domnului, pentru că suntem unşi cu Duhul Sfânt. Aşa trebuie să fie; aceasta e starea normală.
Părintele Iosif, plin de Duhul Sfânt, a avut această lumină de la Dumnezeu ca, printr-o chemare unică şi atât de importantă, să-i facă pe toţi creştinii din Biserică purtători ai Duhului Sfânt şi să se împlinească în ei ceea ce a săvârşit Dumnezeu odinioară în cei 70 şi, mai ales, ceea ce profetul Ioil a proorocit precis cu privire la momentul Cincizecimii (Ioil, capitolul 3). (…)
Iată, Oastea Domnului a împlinit deja o sută de ani, o sută de ani de lupte duhovniceşti, astfel încât, în toate încercările şi cu toate lipsurile noastre, au marcat şi tot atâtea biruinţe şi nenumărate vieţi minunat împlinite prin lucrarea Duhului Sfânt. Catedrala plină acum de fraţi ostaşi trebuie să fie un model pentru ceea ce se cuvine să fie orice biserică, în care credincioşii să împlinească cuvântul Scripturii, că Domnul, prin Duhul Sfânt, pe toţi îi vrea prooroci, purtători ai adevărului Său, îi vrea pe toţi cu o viaţă dedicată slujirii Sale şi pururea biruitori asupra păcatului, până când cu toţii, aşa cum spune frumos Sfânta Scriptură, mai ales în cartea Apocalipsei, vor fi îmbrăcaţi în veşmântul alb al biruinţei, întâmpinându-L pe Hristos şi împărtăşindu-se de slava Sa cea veşnică şi dumnezeiască.
Se cuvine, la o întâlnire ca aceasta, să mulţumim încă o dată Domnului din toată inima noastră pentru cei o sută de ani de istorie a Oastei Domnului, despre care s-ar putea scrie multe cărţi. (…)
Mulţumim, apoi, cu toată recunoştinţa, Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Laurenţiu. Am ajuns să ne simţim aşa de bine şi aşa de acasă în această catedrală, ceea ce este un lucru deosebit; ne bucurăm vazând cum ne întâmpină ea de fiecare dată, împodobită aşa de frumos, parcă ilustrând şi prin aceasta desăvârşirile şi frumuseţile pe care Duhul Sfânt le revarsă în viaţa Bisericii Sale, în viaţa credincioşilor şi a noastră, a tuturor. Rugăm pe Domnul ca să dăruiască Înaltpreasfinţiei Sale viaţă îndelungată cu minunate şi frumoase biruinţe, ca să ne păstorească aşa cum vrea Mântuitorul – El, Păstorul cel Bun, Care Şi-a ales şi Care întăreşte pe cei care voiesc şi care se străduiesc să fie păstorii cei buni, care au un glas pe care turma îl recunoaşte şi un cuvânt pe care turma îl urmează, călătorind într-o minunată rânduială spre Canaanul cel ceresc. Amin.”
Pr. Prof. Vasile Mihoc (Sibiu)
spicuiri din cuvântul rostit la Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt – hramul Oastei Domnului – Sibiu 3-4 iunie 2023
tot cuvântul poate fi ascultat aici: Oastea Domnului TV
