Credinciosul care nu creşte spre desăvârşire se află în primejdie de a cădea. De aceea spunea Sfântul Apostol Pavel că trebuie să ajungem, prin cunoaşterea lui Hristos – Taina lui Dumnezeu Tatăl (Col. 2, 2) – „…la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos, ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii; ci, ţinând adevărul în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul – Hristos“ (Efes. 4, 13-15).
Galatenii, fiindcă n-au fost destul de crescuţi şi întăriţi, deşi au văzut minunile credinţei în mijlocul lor şi s-au bucurat nespus că au fost aduşi la lumină, când au venit câţiva şireţi şi vicleni printre ei, au fost doborâţi de vânt… Ei au crezut, dar nu erau întăriţi pe stâncă, de aceea, când a venit încercarea, au fost clătinaţi. Învăţătura omenească, acea „altă evanghelie“, ce vestea mântuirea prin „faptele Legii“ sau „prin faptele Legii şi Hristos“, dobora Evanghelia Sf. Apostol Pavel, care spunea că mântuirea se capătă numai prin credinţa în Hristos, fără faptele legii; căci toţi cei care se bizuiesc pe faptele Legii sunt sub blestem, dar cei care se bizuiesc pe credinţă sunt binecuvântaţi (Gal. 1, 6-10; cap 3).
Căderea galatenilor era aci: „Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har“ (Gal. 5, 4). O, galateni nechibzuiţi! Ce-aţi făcut? Nu v-a fost de ajuns Hristos? V-aţi alipit de oameni, ca să vă pierdeţi cu ei. Nu v-a fost de ajuns Evanghelia harului, v-a mai trebuit şi învăţăturile omeneşti? Nu v‑a fost de ajuns uşa, aţi vrut să faceţi găuri prin zid, ori să săriţi peste zid, ca să intraţi în cer… Ce rău aţi făcut că i-aţi primit pe tulburătorii aceia vicleni şi l-aţi uitat pe Pavel, părintele care v-a născut în Hristos Iisus prin Evanghelie – şi pe voi, ca şi pe alţii! (I Cor. 4, 15). Cum aţi putut să-l uitaţi şi să uitaţi iubirea cu care l-aţi iubit ca pe Însuşi Hristos? (Gal. 4, 14-15).
Cum aţi fost în stare să-l uitaţi pe acela care şi-a pus viaţa în joc, pentru a vă vesti Evanghelia şi a vă aduce la Hristos – şi să vă alipiţi de aceia care nici nu v-au avut grija când eraţi pierduţi, căci nu cu gând bun sunt ei plini de râvnă pentru voi, ci vor doar să vă dezlipească de noi, ca să fiţi plini de râvnă faţă de ei (Gal. 4, 17).
…Dar ferice de voi, „galateni nechibzuiţi“, că acela care a suferit prima oară durerile naşterii pentru voi este gata ca, plin de iubire, să sufere din nou aceste dureri ale naşterii, până va lua Hristos chip în voi (Gal. 4, 19). Însă atâţia ca voi n-au mai avut această fericire. Şi voi băgaţi de seamă de acum să nu mai cădeţi… Şi celor ce nu v-aduc învăţătura aceasta (pe care v-a propovăduit-o Pavel), să nu le mai ziceţi „Bun venit!“. Ca să nu vă faceţi părtaşi faptelor lor rele (II Ioan 9, 10, 11) şi să vă pierdeţi sufletul şi mântuirea.
Ioan Marini / Gânduri creştine (vol. 1)
