Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home ”Același fel…”

”Același fel…”

”Același fel…”

Meditaţie la Apostolul Duminicii a 8-a după Rusalii, de la I Corinteni 1, 10-17

„Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere” (I Corinteni 1, 10)

Ce frumoase şi adevărate sunt cuvintele fratelui Traian:

Doamne, ce frumos era
când pe-întinsa Ta lucrare,
pe cât ţara cuprindea,
tot poporul Tău avea
o iubire şi-o cântare!

  Ce îndemnuri dumnezeieşti adresează Sf. Ap. Pavel Bisericii din Corint şi, prin ea, tuturor bisericilor din toate timpurile ca fiecare să vegheze şi să se potrivească în vorbire cu fraţii săi în lucrarea în care i-a chemat Dumnezeu!

Dar câtă vreme sufletele credincioase rămân în Casa Domnului, smerite şi ascultătoare, au multă pace şi linişte, bucurându-se, atunci şi Domnul Iisus coboară cu drag în adunări şi revarsă multă binecuvântare. Dar când sufletul ascultă şi de „şoapta şarpelui”, a „fraţilor” străini de duhul şi învăţăturile Lucrării sfinte de la început, şi începe să se ridice de la picioarele Crucii, atunci se produce o transformare în viaţa fostului credincios şi începe să arunce cu vorbe în toate părţile, comparându-se cu ceilalţi: „Eu nu sunt ca acela şi ca celălalt”. Iată cum, dintr-o familie fericită, păcatul, o dată pătruns, poate nimici părtăşia frăţească, pentru că nu Biblia îi desparte pe oameni, ci păcatul este acela care face ruptura dintre om şi om, şi dintre om şi Dumnezeu.

Nu-i credeţi pe aceia care spun că nu mai merg la biserică pentru că preotul este cum este sau că nu mai merg la adunare că fraţii sunt aşa şi aşa. Nu din cauza preotului sau a fraţilor nu mai vin ei, ci din cauza păcatului, care pune zidul de despărţire, iar omul, în loc să se pocăiască, aduce justificări în apărarea păcatului său: „Femeia pe care mi-ai dat-o”; „şarpele m-a amăgit”, „fraţii sunt de vină”. Adevărul este că acela care strigă şi arată cu degetul spre unul şi spre celălalt, căutând să se îndreptăţească, acela, cu adevărat, are o mare „pace” care îl frământă… Şi să ne uităm bine la chipul şi la vorbele celui care le rosteşte, pentru că acela care spune, în primul rând despre el spune, cum spune şi zicala „Hoţul strigă: Hoţul!”. Aşa s-a petrecut şi în Corint şi, din păcate, se mai petrece şi în vremea de azi în multe biserici.

Îmi zicea odată cineva că era la ei în adunare un frate care, dacă nu predica şi el în ziua aceea, spunea că adunarea nu a fost bună de nimic. Aşa a fost, probabil, şi în biserica din Corint. Mulţi care au intrat de-a valma cu toate pornirile lor fireşti, şi fireşti rămânând, nedorindu-şi schimbarea, au creat fel şi fel de probleme. Să privim la cuvântul împăratului David din Psalmul 50: „Că păcatul meu înaintea mea este pururi”, ca întotdeauna să ne amintim de unde ne-a scos Domnul.

Spunea alt frate că, la ei, în adunare, era un tânăr abia însurat, care, în tinereţe, a umblat prin toată murdăria acestei lumii… Şi, cum a intrat în adunare, a început să arunce cu noroi şi să-i judece pe toţi fraţii din adunare. Ei bine, ce te faci cu un astfel de „vindecat” care are de treabă cu păcatele altora, un astfel de suflet care urmăreşte mereu realizarea cultului personalităţii lui şi oblăduirea idolului-„Eu”? Şi Sfântului Pavel acest idol „Eu” i-a creat mari şi grele probleme, mergând la Damasc să prigonească creştinii, şi alte şi alte probleme, dar fericit spune, după ce s-a întors la Hristos: „…Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Gal 2, 20)…

Fraţii noştri scumpi, haideţi să ne revenim, să strângem rândurile, să lăsăm partidele, să lepădăm tot ce este păcat şi să ne purtăm ca în prezenţa Domnului. Să ne aducem aminte şi de cântarea fratelui Traian:

„Dragi mi-s fraţii şi-adunarea,
rugăciunea şi cântarea
toţi, o inimă şi-un gând,
nu ştiu, fraţi sau îngeri sunt…”

Nelu MATEI

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!