Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home ACESTEA NU SUNT EXAGERĂRI! ( I )

ACESTEA NU SUNT EXAGERĂRI! ( I )

ACESTEA NU SUNT EXAGERĂRI! ( I )

Vă rog să nu credeţi că această alarmare împotriva păcatului ar fi de prisos. Ba, cineva ar vrea să spună că prea exagerăm, vorbind în felul acesta. O, nu, dragii mei, aici n-aveţi dreptate!

Păcatul este şi rămâne o astfel de grozăvie, că niciodată puterea de închipuire omenească nu va putea să-l arate aşa cum este el, în toată grozăvia lui.

Şi nu va fi niciodată cu putinţă buzelor muritoare ale omului – chiar şi dacă ar fi atinse cu cărbunii aprinşi de la altar, ca ale lui Isaia – să zugrăvească marea hidoşenie a păcatului. Şi chiar dacă ar tuna de mii de ori contra celui mai mic păcat săvârşit contra lui Dumnezeu, tot e prea puţin faţă de ceea ce este păcatul înaintea Lui.

Se spune despre un împărat că, aflând despre un complot pe care un fiu al său îl urzea împotriva lui, îl chemă la sine şi, ducându-l într-o pădure deasă şi arătându-i un pumnal înveninat, îi vorbi aşa:

– Ascultă, nenorocitule, ştiu că tu vrei să-mi iei viaţa; să ştii că dacă mă omori vei fi descoperit şi pedepsit şi toată familia va fi acoperită de ruşine… Aici nimenea nu ne vede, nimeni nu ne aude, nimeni nu va descoperi vreodată crima ta… Ia acest pumnal, omoară-mă şi îngroapă-mă în această pădure… Vei putea să n-o faci pe faţă şi să scapi familia de ruşine.

La această vedere şi la aceste cuvinte, sărmanul fiu se simţi atât de ruşinat şi mişcat, încât se aruncă la picioarele tatălui său zicând:

– Nu!… Nu voi face aşa ceva niciodată!… Tatăl meu, iartă-mă!… Iartă-mă!…

Ah, om păcătos!… Ori de câte ori îţi vine dorinţa să păcătuieşti, gândeşte-te la starea de faţă a lui Dumnezeu – şi mergi înainte! Dă lovitura în inima acestui bun Părinte, dacă îndrăzneşti.

Noi însă Îl vedem pe Mântuitorul nostru răstignit, cu capul încununat cu spini, acoperit de sânge şi, cu toate acestea, urmăm a păcătui liniştiţi. O, ce nesimţire şi orbire! Ah, cum nu te îngrozesc faptele, păcătosule, cum nu te îngrozeşti!

Cum poţi să mai mergi înainte aşa!

va urma

Păcatul / Ioan Marini. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!